Am observat, criticile care sunt înghiţite trebuiesc a fi făcute de persoane trecute de o anumită vârstă. Luând în considerare ideea “Succesul înseamnă să fim copii de-a pururi”, cum de aceşti copii mari au un tratament mai special? De ce să nu le acordăm o şansă şi celorlalţi? Preferăm, oare, să-i îndemnăm pe cei tineri să viseze la “ani mai mulţi”, doar pentru a putea elibera critici?
Sărim la gâtul acelora care ne încalcă principiile prin criticile ce le adresează, dar
1. criticile lor nu ne au pe noi în vizor;
2. principiile noastre trebuiesc respectate în primul rând de noi.
În ultimul timp am fost mai grijulie. Am citit critici, am auzit critici, am gustat mierea lor iar acreala am dat-o la o parte. Pot, pentru că fiecare poate, să intru în critică precum găina în mijlocul unei grămezi. Şi ce rezolv cu asta? Rezolv un drac.
Sunt situaţii în care tăcerea nu înseamnă “nu am curaj”, “nu ştiu” sau “nu-mi pasă”. Ea este uneori amănuntul opiniei noastre. Imparţialitate. Eleganţă.
Am uitat, mulţi visaţi să fiţi în gura presei, niciodată-n paralel.
Sănătate!
Wow…drăguţ! Şi eu reacţionez la fel când sunt criticată. Uneori cer detalii, să pot rezolva ceva în cazul in care "adrisantul" are dreptate şi alteori…băţul şi balta. Asta e, suntem oameni, ce să facem?
Să-mi zici dacă mai apar probleme la verificarea cuvintelor 😉
Te pup.
Da , ai dreptate ! Si eu actionez in multe situatii la fel …:|
Bine, de cele mai multe ori ne complacem în situaţii de a "râde ciob de oală spartă", dar la urma urmei poate fi şi o situaţie amuzantă.
Pe de altă parte şi tăcerea este un răspuns, uneori poate prea aspru sau prea acru. Însă, dacă lăsăm la o parte un orgoliu crescut artificial, am putea să ne criticăm în primul rând pe noi:)
E o chestie si cu tacerea asta, trebuie sa stii sa taci, sunt anumite situatii in care daca taci iesi bine si tind sa cred ca nu-s multe si sunt foarte periculoase. Asa ca ai grija ce faci, binenteles cea mai mare greseala e sa cazi pe celalalt mal si sa spui ceva daunator tie.
Buna.
Te-am adaugat 🙂
http://cristina-v.blogspot.com
O zi buna in continuare!
Urasc sa fiu criticat si sa critic pe cineva daca nu e nevoie, oricum ma manifest cam la fel
Te-am adaugat….
Buna! Cred ca am mai gasit blog-ul tau cu ceva timp in urma, unde nu stiu?! Dar in amiaza asta l-am rasfoit, plecand de la comentariul lasat la articolul meu ce era postat pe blogul lui Claudiu!
Ti-am raspuns si acolo:P
CU privire la blogul tau: constructiv, la obicet, interesant, te tine in suspans! Mi-au fost de ajuns acestea ca sa te adaug la blogroll:).
In legatura cu articolul prezent. Critica. mmmm….??? Eu inainte eram un fel de gura sparta, pana mi-am dat seama ca gresesc f mult. Acum critic doar pe cei care stiu ca pot primi criticile mele, in rest nu ma intereseaza, nu-mi justific alegerile sau deciziile in fata nimanui! Cum reactionez cand sunt criticata? Daca sunt criticata de familie sau prieteni reactionez f bine. Daca sunt criticata de cineva care nu am cunoaste indeajuns si ma critica, atunci consider ca nu are alta ocupatie!…si cu asta am spus totul!
O duminica frumoasa! Atat cat a mai ramas din ea!:) si Multumesc:)
buna , te-am nominalizat la o leapsa electorala, dar nu mai stiu daca ti-am mai lasat comentariu sa iti zic ..lasa-mi te rog pe blog un com si zi-mi daca accepti sau nu provocarea. ms
Cin' te-o suparat,draga mea?:)
Ai dreptate cu situatiile in care tacerea nu este numai 'nu.mi pasa' ci si impartialitate.Cred ca tacerea este de asemenea si o ascundere,o evolutie,mai degraba un timp in care tu te gandesti ce ar fi mai bine sau nu.
:]
pt mine politica nu exista… sunt apolitic… dar cred ca merg… doar sa schimb dictatorul asta jegos… fie si cu alt dictator… daor sa nu il mai vad la tv, poate ca altii nu vor aparea asa de des….:D