Cu cine aş împărţi o sticlă de vin? Curious about it?

Dincolo de faptul că nu mai am voie să consum alcool, I sure as hell need a glass of wine right now! Puţini oameni mă cunosc aşa cum sunt. Degetele de la o mână sunt prea multe dacă vreau să-i enumăr. Chestia e că în cea mai mare parte a timpului îmi ţin viaţa privată doar pentru mine. Pe de o parte pentru că asta înţeleg eu prin comportament elegant, a ţine viaţa privată departe de curioşi care abia aşteaptă să judece. Pe de altă parte pentru că nu-mi place ideea de a spune lumii greutăţile şi bucuriile mele. Spun lumii doar chestii care sunt pozitive pentru viaţa noastră, a tuturor, chestii care să ne ajute să ne dezvoltăm fiind frumoşi, sănătoşi şi fericiţi. Sunt de părere că-i destulă amărăciune în viaţa fiecăruia şi că cel mai rău lucru pe care îl pot face este să aduc şi eu câteva grame în plus, tot de amărăciune, văitându-mă de tot ce nu e şi nu a fost ok în viaţa mea. Nu sunt genul.

Dar, din nou, doar pentru că nu spun ce mă macină nu înseamnă că nu există nimic în acest sens şi că n-am nevoie de un pahar de vin bun. Îmi cer scuze dacă supăr pe cineva aici, dar eu nu sunt de acord cu orice mizerie de vin. Ori bem ceva bun, ori n-o mai facem. În ideea asta m-am apucat şi de acest articol. Cu cine aş bea acel pahar de vin? Cu cine aş împărţi o sticlă de Tămâioasă Românească, Sauvignon Blanc sau Pinot Noir? Răspunsurile detaliate la aceste întrebări le găseşti în rândurile ce urmează.

Tămâioasa Românească o împart cu…

Nataşa şi Sofia.
Nataşa Alina Culea este o scriitoare contemporană ale cărei prime 3 romane m-au cucerit. Însă cel mai mult, până acum, dintre toate personajele pe care le-am descoperit în toate cărţile ce mi-au picat în mână, personajul Sofia din cartea “Lupii trecutului. Sofia” a escaladat fiecare oscior în parte şi s-a strecurat în cavitatea mea toracică fără vreo cale de scăpare de acolo. Ne văd pe toate trei îmbrăcate elegant, chiar dacă Sofia e doar un personaj fictiv, stând pe aceeaşi canapea, privind către acelaşi perete gol din faţa noastră, gândindu-ne fiecare la ale ei, apoi râzând în hohote de câte greşeli am făcut de-a lungul vieţii.

Una din noi cu paharul de Tămâioasă Românească lipit de buze, contemplând. A doua citind cu mare interes informaţiile de pe sticlă, vinul făcând parte din colecţia “Comoara Pivniţei”. Iar a treia proptindu-şi pantofii pe măsuţa din faţa canapelei. Frumoşi pantofi, gotta appreciate that. Bun vin, gotta appreciate that as well. Iar compania… pe cât de emoţionant ar fi acest trio, pe atât de plin de cuvinte şi totodată de momente de linişte în care ne-am înţelege perfect. Aşa chimie între oameni mai rar se găseşte.

O sticlă de Sauvignon Blanc aş bea-o cu…

Mama prietenului meu.
S-au spus şi s-au scris de-a lungul zecilor de ani multe poveşti despre fete şi viitoarele lor soacre. Sau despre doamne şi viitoarele lor nurori. Din orice unghi priveşti, citeşti sau scrii, poveştile astea se derulează de obicei într-un mod nesănătos pentru ambele părţi implicate. Partea bună e că eu văd lucrurile altfel. Eu nu sunt genul de fată care să acapareze cu totul viaţa partenerului. Consider că mama lui are în continuare libertatea de a face parte din viaţa lui şi că niciuna din noi nu fură locul celeilalte. E un mix bun atunci când toţi cei implicaţi în ecuaţie suntem oameni cu capul pe umeri. Şi aş împărţi cu mama lui o sticlă de vin, un Sauvignon Blanc din gama Comoara Pivniţei de la Vincon. Un vin maturat timp de minim 2 ani, urmând apoi un ciclu de învechire în sticlă de peste 4 ani. I-aş mulţumi pentru băiatul pe care l-a crescut atât de frumos, devenind bărbatul de care sunt atât de mândră (chiar dacă uneori face numai ce vrea el, dar asta bănuiesc că ea ştie deja) 😀 .

Împart o sticlă de Pinot Noir cu…

Alena State, Alexandra Nuţa-Stoica şi Roxana Năstase.
Vulpiţele din viaţa mea, cu alte cuvinte. O scorpie, o săgetătoare şi o femeie capricorn care, atât separat cât şi împreună, îmi dau energia pozitivă de care am atâta nevoie în viaţa mea. Chiar dacă nu sunt o persoană dependentă de oameni, n-aş vrea să-mi imaginez viaţa fără ele şi fără pozitivismul cu care mă încarcă la fiecare întrevedere. Cred că lor le curge Pinot Noir prin vene, altfel nu-mi explic cum de mereu au cuvintele potrivit de pozitive pentru a mă ridica atunci când viaţa îmi pune piedică sau îmi închide uşa atât de tare în nas încât îmi ţăşneşte sângele din cel puţin una din nări. Aş bea cu ele, atât cât mă lasă fierea (chiar dacă asta înseamnă 7 înghiţituri mici), nu doar o sticlă de Pinot Noir ci toate sticlele acestui sortiment din gama Comoara Pivniţei de la Vincon. Nu ştiu ce s-a întâmplat de m-a cucerit atât de mult vinul acesta, dar am nevoie de el şi am nevoie să-l împart cu oamenii în faţa cărora nu mi-e ruşine să plâng, dar în compania cărora nu mi-e frică nici să mă bucur de lucrurile frumoase pe care viaţa mi le-a oferit.

Cheers!

Nu uita să pui sub brad, pentru cei dragi, şi câteva sticle de vin bun. Poţi să cumperi una inclusiv pentru Moş Crăciun 😉 . Iar dacă vrei nişte vinuri cu tradiţie, la Vincon sunt două game din care poţi alege: Comoara Pivniţei şi Oenoteca. Ambele game au atât vinuri albe cât şi vinuri de culoarea sângelui celor cu inima neîmblânzită.

Spune-mi, tu cu cine ai vrea să împarţi o sticlă de vin?
Spune-mi sincer…