Sunt fată crescută la bloc și multă vreme nu am luat în calcul ideea de a mă muta vreodată la casă. În mare parte pentru că viața la bloc îmi place foarte mult, însă pe de altă parte îmi aminteam de job-ul pe care l-am avut până acum vreo 3 ani și de câte sate am văzut efectiv blocate (nu doar iarna, ci și toamna). Evenimentele care aveau loc iarna erau de departe printre cele mai grele, mulți oameni (mai ales bătrâni părăsiți de copii și nepoți) rămânând singuri în luptă cu energia electrică ce pica vreme de 3 zile, comanda de lemne care nu putea fi primită din pricina drumurilor blocate, sistarea apei și câte și mai câte alte probleme. În plus, știindu-mă cu probleme de sănătate, mi se derulau prin minte toate însemnările nefericite când ambulanțele nu au putut ajunge în anumite sate din cauza vreunui pod mic luat cu asalt de inundații sau din cauza zăpezii abundente (neexistând o altă străduță/cale de acces).
Însă lucrurile s-au mai schimbat între timp, iar cele notate mai sus mi se par exagerate acum. Am ajuns în punctul acela în care știu că atunci când o fi să se termine fitilul vieții, el se termină și gata. Desigur, viața la casă e mai plină, mai activă, mai obositoare… și mai bogată. Primul lucru care m-a determinat să-mi doresc să mă mut la casă a fost faptul că mi-ar plăcea să pot salva multe pisici abandonate, să am un mic adăpost pentru sufletele pufoase pe care alții le-au aruncat la lada de gunoi sau la marginea unei păduri. Al doilea motiv pentru care îmi doresc să mă mut la casă este că mi-ar plăcea să plantez cu mânuțele mele semințe de legume și să le îngrijesc până când se fac mari, frumoase și gustoase. Și-s multe magazine cu semințe legume de tot felul, însă în prim plan am plantarea de roșii, dovlecei, salată și cartofi 😀 . Pe loc secund ar fi morcovii, țelina, păstârnacul, pătrunjelul (nu-mi plac frunzele de pătrunjel, dar îmi place să folosesc rădăcina) și câteva plante medicinale (pentru ceai).
Așa pretențioasă cum par eu, sunt în sinea mea o fată căreia îi place să beneficieze de tot ce-i mai bun. Eu știu că mă amăgesc de multe ori când spun că mănânc sănătos și-mi fac salate sau mâncăruri de legume, în mare parte pentru că ele sunt crescute pe undeva prin niște laboratoare și n-au nimic de-a face cu alimentația sănătoasă. Și nu e vorba de vreo teorie a conspirației, dar n-am mai mâncat o roșie care să aibă gust de nu mai știu cât timp… Mi-e dor de vremurile în care mergeam la rudele din comuna Comana (jud. Giurgiu) și alergam cu verișoara mea spre grădina cu solarii, alegându-ne roșii pe care le spălam în șanțul cu apă și le mâncam chiar acolo, în grădină, stând turcește la umbra prunilor.
Știu că aș putea să mănânc legume bio de la diferiți oameni gospodari care se ocupă cu munca pământului chiar și pe aici prin Dâmbovița, dar mai știu și că aș putea să le cultiv chiar eu. Nu mă sperie munca în gospodărie (câtă vreme nu vorbim de animale :D) și abia aștept să sap mica mea grădină, să sădesc semințe, să învăț tot ce trebuie despre insecticide și alte tipuri de pesticide… iar apoi să mă bucur de roadele muncii stând la o masă pe prispa din spate a micii căsuțe. Iată că scenariul de vis acum mi se pare că este chiar locuitul la casă. Sper să-mi dea Dumnezeu putere să muncesc încât să-mi permit să fac această schimbare în viața mea.
nimic din ce e pe piata nu mai e de incredere. Bani de legume si fructe bio de unde? Si eu as vrea sa stau la casa, sa am loc pentru o gradina de legume sa am eu salata mea verde si rosiile mele cu gustul celor pe care le luam din gradina bunicii. Nu zic ca e usor sa faci agricultura, dar a devenit cam necesar.
Acum, la batranete, tare mi-as dori sa locuiesc la casa. Problemele de sanatate, imi pun mari piedici in a mai urca si cobora 3 etaje. Nu stiu cat de ” gospodareasa” as mai fi, dar un razor acolo, cu putin ajutor, sau poate Dumnezeu ( sau mai bine zis, eu) ma va ajuta sa fiu mai bine. Inca mai sper ca fiul meu va realiza acest lucru. I-am spus ca mi-ar placea o casuta mica si cocheta, fara etaj. 😀
Așa și eu, tot o căsuță mică, cu două camere ar fi chiar suficientă. Mai importantă e curtea ^_^. Sper să reușim amândouă să ne vedem dorința asta împlinită.
Eu am trăit mereu la casă și pot să spun că nu e ușor, dar e foarte frumos. Ai parte de o intimitate aparte, la care nu as putea renunta nici pentru cel mai luxos apartament din oras.
Toti prietenii mei care locuiesc de mici la casa si care au posibilitatea sa isi cultive legumele sunt mult mai sanatosi si au un sistem imunitar foarte bun. Avem o prietena de familie care nu a racit NICIODATA! La casa, vrei nu vrei, faci miscare, pe langa alte avantaje. Si eu imi doresc sa stau la casa.
Nu mi-a placut niciodata sa locuiesc la casa (inca nu-mi doresc) dar ma bucur mult cand merg in vizita la strabunica si la “crescatoria” ei de pisici de la tara,din Oltenia. Din cand in cand,au grija ai mei sa-mi trimita pachet cu fructe si legume cu gust,paine si prajituri de casa si poze cu pisoii care mai apar:))
Not a long time ago… și eu ziceam la fel. Nu concepeam ideea de a mă muta vreodată la casă. Never ever! Dar uite că s-a întâmplat, au fost suficiente două motive :)).