Cum alegi cea mai bună saltea?

E trecut de miezul nopţii şi stau rezemată de tăblia patului, cu laptopul în braţe şi cu ochii mici de somn. Trebuie să fiu extenuată ca să adorm fără să mă răsucesc o oră de pe o parte pe alta. În seara asta, se pare, m-am păcălit singură. M-am prefăcut că problemele nu erau atât de mari, că arcurile alea două de la saltea care se simt unul în zona coastelor şi celălalt în zona ovarelor… sunt istorie. Erau, din păcate, tot acolo. La fel şi când m-am răsucit către cealaltă parte a patului. Obişnuiesc să dorm singură într-un pat de două persoane. Cred că din cauza saltelei patul meu e gol atât de mult timp :)), asta ca să fac haz de necaz…

Revenind la lucruri mai serioase, salteaua chiar este foarte importantă. Uite, de exemplu, când am avut probleme cu coloana (pe la 21 de ani) şi făceam kinetoterapie şi masaj de recuperare în fiecare dimineaţă înainte de a merge la serviciu… îmi promiteam în gând că o să fiu mai atentă, că o să am mai mare grijă de mine şi că o să investesc într-o saltea ortopedică sau o saltea superortopedică, care se aseamănă cu cele de la sala de unde făceam recuperare (o parte din exerciţii erau la saltea). Acestea sunt de obicei din fibră siliconică. Visul coloanei vertebrale! Dacă vreţi să vedeţi mai multe tipuri de saltele din categoria superortopedicelor, găsiţi mai multe pe site-ul Green-Future.ro (“Sleep evolution” este deviza lor). Cea din imaginile de mai jos este saltea Performance 7, Fibra Siliconică, Green Future. Lux!

Un alt tip de saltea la care râvnesc de multă vreme este cea cu memory foam. Saltea din spumă cu memorie în limbajul nostru. Tot vedeam reclame la televizor şi eram cât se poate de sceptică. Până într-o zi când prietenul meu m-a luat cu el într-un magazin mare cu o grămadă de accesorii pentru casă şi apartament. De obicei aleg o canapea şi îl aştept acolo. De data asta, însă, mă învârteam pe lângă saltele şi, ce să vezi, am zărit una cu memory foam. M-am plimbat un pic pe lângă ea şi apoi m-am aşezat pe un colţ. Mă simţeam de parcă roata tocmai fusese reinventată 😀 Posteriorul meu mic şi rotund se simţea incredibil de bine pe salteaua aia, motiv pentru care am făcut o aroganţă şi m-am întins pe patul respectiv. Mă simţeam ca pe un nor. Un nor pufos dar nu prea pufos. Un nor al vremurilor de acum. O saltea pe care nu o pot compara cu nimic de pe lumea asta. Aşa de grozavă a fost experienţa! Când m-am sucit să stau într-o parte, salteaua a luat forma umărului şi a şoldului, care erau mai proeminente decât restul corpului, astfel încât coloana a rămas dreaptă. Când m-am aşezat pe burtă, salteaua a făcut loc pentru sâni, cap şi genunchi. Da, îmaginează-ţi o nebună mică, de un metru jumate, singură la raionul de saltele, răsucindu-se de pe o parte pe alta de parcă ar fi descoperit luna de pe cer. Pe cuvântul meu că trebuie să am una d’asta pe viitor!

Uite-mă în punctul acesta! Au trecut câţiva ani de când am avut probleme serioase la coloană şi încă dorm pe salteaua asta defectă. De fapt nu dorm pe ea, ci mă prăbuşesc atunci când sunt foarte obosită. Când nu sunt, uite-mă, stau şi scriu până când mi se-nchid pleoapele de tot. Sau aprind lumina şi citesc. Sau visez cu ochii deschişi la o nouă saltea… One day, one day…