Diverse

Cum arată pentru mine o poveste de Crăciun

By | 16.11.2018 | 3 Comments

E ușor să ne imaginăm modul în care petrecem zilele care precedă Crăciunul. Vizităm Christmas Market-ul de la Sibiu pentru acel feeling de poveste și poate îl vizităm și pe cel din capitală pentru touch-ul urban. Gustăm ciocolată de casă, turtă dulce și cozonac, dorindu-ne în adâncul sufletului ca escapada asta dulce să nu fie un pas în direcția nepotrivită (a se citi probleme dentare). Apoi mergem în zeci de magazine și cumpărăm cadouri care noi credem că-i vor face pe cei speciali din viața noastră să se bucure. Fel și fel de lucruri pe care le împachetăm cu drag, uneori stângaci, și abia așteptăm să le punem în brațele celor dragi și să le vedem încântarea. Deși, între noi fie vorba, încă avem multe de învățat la capitolul cadouri…

Tot în perioada care precedă Crăciunul mergem și la filme, la teatru, la un pahar de vorbă cu prietenii, adică facem lucrurile obișnuite pentru a colora zilele din viața noastră. Mai admirăm niște luminițe, mai căscăm ochii la brazi împodobiți ca-n povești în vitrinele unor magazine, mai dăm cuiva prioritate în trafic doar de dragul spiritului sărbătorilor (nu, glumesc, pe asta n-o s-o vedem). Poate chiar dăm o fugă până la cea mai apropiată pârtie de ski, ne ungem sufletul și cu un vin fiert și… not much else.

Și povestea? Unde e povestea de Crăciun? Pentru că toate chestiile de mai sus sunt doar despre zilele agitate care preced sărbătoarea în sine. Plus că nici măcar nu știu să schiez, deci nu mă încântă ideea “să dau o fugă până la cea mai apropiată pârtie”.

N-am trăit încă cel mai frumos Crăciun din viața mea. Aș putea să mi-l imaginez și să îl transform într-un munte de dorințe și așteptări. Sau aș putea să nu fac asta și să las fiecare Crăciun să mă surprindă. Deși, în mintea mea, știu că a pune totul în cârca sorții e doar un eșec garantat, pentru că lucrurile nu se întâmplă fără ca noi să facem ceva pentru ele. Așadar, nu e în zadar să-mi imaginez o poveste de Crăciun, căci poate mi se lipește undeva în memorie, ca un post-it, și-ntr-o zi mă dau peste cap pentru a împlini acea poveste.

Cea mai frumoasă poveste de Crăciun pe care o voi trăi e la New York. Sunt suficient de săracă în prezent încât SUA să fie un tărâm de neatins, ceva ce am văzut doar în filme și încă nu-s convinsă că voi apuca să văd “for real”. Totodată, sunt suficient de hotărâtă să muncesc pentru fiecare mare dorință pe care o am, oricât de superficială sau exagerată ar fi. Întotdeauna mi-au plăcut orașele mari, betonul, aglomerația și agitația, iar New York-ul cred că e jungla perfectă de beton pe care să o vizitez într-o zi. De (un) Crăciun ar fi ideal ♥. Să colind străduțele până nu-mi mai simt degetele de la mâini și de la picioare, să colind magazinele până sparg și ultimii cenți alocați cumpărăturilor, să gust o mulțime de preparate până arată acul cântarului un pic mai mult, să patinez în Central Park și în Piața Rockefeller… Oh, New York… Asta e povestea de Crăciun pe care mi-o doresc pentru mine.

Până atunci mă-ntorc la povești mai pământești. Mă-ntorc la teancul de cărți pe care mi l-am pregătit deja pentru acest sfârșit de an, la mica lista de cumpărături de pe care nu lipsesc în niciun an chestii precum ciocolata caldă și tubul de frișcă, mă întorc la beculețele și la lumânările parfumate cu arome de poveste… ba chiar aș putea să adaug în lista asta și păturica pufoasă & serialele pe care o să le rup în două timp de câteva zile. Iar o să mă rup de lume, but I do not care 😀 .

Dacă voi sunteți totuși mai sociabili decât mine, sigur aveți o mulțime de spectacole la care vreți să ajungeți și anul acesta. Sunt și copii în ecuație și n-aveți idee ce mai e nou în tolba moșului anul ăsta? Pe 4 decembrie 2018 va avea loc la Sala Polivalentă din București spectacolul Poveste de Crăciun, organizat de Opera Comică pentru Copii. E de încercat! Chiar și pentru aceia care nu sunt din București, dar care locuiesc cât de cât aproape, de exemplu în Târgoviște. Copiii se simt mai speciali atunci când merg undeva unde nu e la fel de accesibil ca pentru toți copiii pe care-i știu. Ori nu e o chestie la fel de accesibilă ca în restul anului. De fapt, celor de lângă noi le arătăm cât de speciali sunt atunci când suntem hotărâți să parcurgem acel extra mile pentru ei. Chiar și noi, cei mari, suntem atinși pe suflet de oamenii care-s dispuși să meargă pentru noi acel extra mile. Corectați-mă dacă greșesc 😉 .

3 Comments

  • Reply

    Dragomir

    17/11/2018

    Singur acasa 1243 – Ioana la New York. Deci asa vezi tu un Craciun de poveste! Sa stii ca si eu cred ca m-as simti minunat sa petrec un Craciun pe plaiuri americane pentru ca eu sunt fan a tot ce inseamna luminite si decoratiuni si America e mama Craciunului impodobit. Dar, pana ajungem noi la Niuiorc, sa stii ca fiecare Craciun la care suntem sanatosi si ii avem pe-ai nostri intregi, langa noi, e frumos si e o poveste.

    • Reply

      Ioana Radu

      01/12/2018

      Ai dreptate si tu :D. Sanatatea e esentiala in orice tip de ecuatie/poveste.

  • Reply

    Bratu Gabriela

    20/11/2018

    anul asta, sarbatorile sunt tot acasa, tot intre prieteni, singura exceptie e ca si anul nou va fi la fel. daca tot a nins olecuta prin timpul asta, poate ninge si de craciun si ne face si noua o bucurie. altfel parca nu e craciun. oricum, luna decembrie e preferata mea din an

Leave a Reply