Cursul de Publicitate continuă, chiar și-n perioade gri

Am o perioadă mai grea pe care o traversez, ceea ce m-a făcut să-mi dau seama de câteva lucruri. Le știam în teorie, de fapt, dar nu le testasem ca acum. Am mai scris eu de câteva ori despre faptul că m-am înscris la un curs de Publicitate și, dacă e să număr timpul de când am făcut primul pas în direcția asta, aș zice că-s în jur de 8 luni. Opt luni în care am studiat cu drag, curiozitate și hotărâre. Opt luni în care mi-am făcut temele cu doze diferite de curaj și creativitate. Opt luni care au trecut cu sens din punct de vedere educațional, în cel mai denotativ mod posibil. Ei bine, ultimul caiet de studiu din cadrul cursului de Publicitate m-a prins pe picior greșit, într-o perioadă în care nu am chef de nimic și de nimeni. Totodată, o perioadă în care nu văd sensul multor lucruri, iar printre cele cărora le-am legat deasupra un semn al întrebării a fost și acest curs de Publicitate pe care până acum l-am urmat cu drag și conștiinciozitate.

Am început să mă-ntreb de ce studiez când știu că oricum peste câțiva ani (mai mulți sau mai puțini) n-o să mai fiu pe acest pământ, la fel ca oricare om, căci ăsta e cursul vieții. Am început să mă-ntreb de ce am făcut asta de la bun început, deși știam foarte bine de ce. Dar cred că-i firea perioadelor negre să ne facă să punem sub semnul întrebării chiar și lucrurile bune din viața noastră. Și după ce am continuat în stilul ăsta al interogatoriului mi-am dat seama că acest curs chiar mă ajută. E un curs prin corespondență și pot să stau închisă între cei 4 pereți și să citesc în continuare, să mă bucur de informațiile noi și să-mi fac temele în funcție de ideile care-mi trec prin minte. Așa cum fac și acum, căci aș fi putut scrie în același registru ca-n majoritatea articolelor, dar am ales să vă arăt și o altă față a lucrurilor și să admit și față de alți oameni că al meu Curs de Publicitate a trecut testul și m-a ridicat un pic (din ceea ce a vrut să fie o piruetă, dar am sfârșit într-o căzătură epică).

Iată-mă iar în punctul acesta, în care recunosc că îmi place faptul că am ales un curs prin corespondență, că mi-e ușor să îl parcurg chiar și în momentele mai puțin bune, ba chiar mă ajută să îmi iau un pic mintea de la tot ce nu merge bine în jurul meu, aspecte pe care sper să le rezolv înainte de încheierea anului.

Eurocor e chiar o idee bună pentru a studia orice, oricum, oricând și oriunde. În afară de cursul de Publicitate, din multele cursuri pe care le oferă, mai sunt alte câteva care îmi fac cu ochiul. Dar nu vreau să vorbesc despre ele înainte de a ajunge în acel punct (e un fel de jinx).

Cea mai mare problemă a mea în toată ecuația cu Publicitatea este că… atunci când îmi place o reclamă, de multe ori aleg să cumpăr acel produs. Acțiunea de a cumpăra devine o formă de apreciere față de cei care au lucrat la ea, deși uneori poate nu am neapărată nevoie de produsul în cauză. Bine, don’t get me wrong, nu mă apuc acum să cumpăr bormașină sau vreun aparat de lucrat pământul, dar sunt dispusă să sparg câțiva bani pe produse pe care uneori știu că n-o să le folosesc de prea multe ori. Sunt un consumator cu normă întreagă și… îmi place! Iar acum, că înțeleg mai bine procesul publicitar, apreciez unele reclame cu atât mai mult. Îmi place domeniul acesta, deși prima mea interacșiune cu el n-a fost odată cu începerea cursului. Mă bucur că l-am ales.

P.S.: Nu scriu rândurile acestea pentru a corupe pe cineva să îmi urmeze exemplul, ci le scriu pentru că e o experiență a mea asupra căreia aș vrea să revin peste ceva timp, să citesc ce mi-a trecut prin minte urmând acest curs și să mă bucur ori să râd de unele idei pe care le am acum și pe care o să le recitesc poate peste 10 ani.