Într-o viaţă paralelă, o viaţă anterioară sau una de ordinul viitorului (dacă vreuna dintre cele 3 există), numele meu a fost Nathan Algren. Dacă niciuna dintre cele 3 variante nu există (lucru pe care nu-l putem şti cu exactitate, poate doar în cazul în care vreunul dintre noi îşi aminteşte într-un fel de cealaltă viaţă sau chiar celelalte vieţi), atunci Nathan Algren este al meu alter ego.
Nathan… who?
Nathan Algren se ocupa de strategiile militare ale americanilor. Un personaj complex jucat de Tom Cruise în filmul The Last Samurai. După ce a fost angajat de poporul lui pentru a construi o strategie cu care să-i distrugă pe samurai, el ajunge să fie capturat chiar de aceştia. În bătălie este capturat de inamici, după care aceştia pun sub semnul întrebării dacă să-l ucidă sau nu. Însă samuraii sunt cunoscuţi în lumea întreagă nu doar pentru iscusinţa lor în luptă, ci şi pentru înţelepciunea pe care o au. Astfel că îl transformă pe Nathan Algren într-unul dintre ei. Nathan, deşi îi detestă iniţial şi este pregătit oricând să fie ucis de samurai, ajunge să facă parte din cultura lor. Practic, după ce se află la un pas de moarte şi trece prin tot felul de greutăţi în timpul în care este capturat, el renaşte într-o versiune mai bună a lui. O versiune mai bună în luptă cu viaţa, dar şi o versiune mai bună din punct de vedere al capacităţilor fizice.
De ce aş fi sau de ce o parte din mine este deja ca o bucată din Nathan Algren?
N-oi fi fost eu în armată şi n-am pus la cale strategii militare, însă am vrut să activez în industria asta după ce am crescut alături de un bunic care a luptat în război şi un alt bunic care a fost plutonier adjutant. Mi-am dorit multă vreme să fac parte din sistemul militar şi am sfidat legile sexului cu care m-am născut. Rareori m-am comportat ca o fetiţă. Încă mai am apucături masculine şi… chiar nu le-aş schimba. Fizic vorbind, sunt prea mică pentru a putea merge în armată. Însă o bucată din sufletul meu poartă uniforma respectivă. O bucată din sufletul meu e mândră de bunici, dar şi de cei care fac astăzi parte din sistemul militar. O altă bucată din sufletul meu, cu riscul că mulţi dintre voi mă veţi urî pentru ce urmează să scriu, ar fi vrut ca armata să mai fie obligatorie. Pentru mine armata înseamnă responsabilitate şi masculinitate la un alt nivel.
Întorcându-mă la Nathan Algren, personajul din The Last Samurai, şi la faptul că a fost capturat de inamici şi pus faţă în faţă cu sabia care i-ar fi putut face capul să se rostogolească pe tărâm străin, consider că aş fi făcut exact acelaşi lucru. Aş fi urmat întocmai scenariul. Nu în semn de trădare, ci în semn de… a învăţa îndeaproape cultura oamenilor pe care fusesem plătit să îi distrug. O parte din mine ar vrea să îndeplinească în continuare misiunea respectivă, pentru că-mi place să duc lucrurile la bun sfârşit. Însă nu ştiu cât de „bun sfârşit” ar fi, în circumstanţa în care s-ar încheia cu sute sau mii de vieţi rase de pe faţa Pământului.
Una peste alta, deşi era firesc în ochii altora să-mi aleg un personaj feminin, recunosc că am tânjit mereu să fiu un luptător. Şi… nu unul cu fustiţă. Contrar faptului că nu-l suport pe Tom Cruise, personajul căruia i-a dat viaţă m-a cucerit întru totul. Să ai puterea să te ridici şi să înveţi să trăieşti printre oameni a căror limbă nu o înţelegi şi a căror cultură nu o cunoşti… seamănă un pic cu modul în care mă simt acum, departe fiind de ţară, undeva unde nici măcar nu scrie în engleză pe etichetele produselor din magazine. Însă voi fi Nathan până la capăt. Voi fi cea mai puternică şi mai bună versiune a mea.
Le mulţumesc celor de la TNT TV, căci dacă n-aş fi văzut filmul The Last Samurai în noua lor grilă de programe poate că nu mi-aş fi adus aminte de al meu alter ego. A fost difuzat pe 5 octombrie, însă au o grămadă de alte filme şi seriale foarte bune. Fii cu ochii pe TNT-tv.ro sau pe pagina de facebook TNT Romania pentru a fi la curent cu noua grilă de programe! 😉
Am vazut filmul atunci cand a aparut si imi amintesc ca mi-a placut. Personajul meu de suflet este Maximus din Gladiatorul…tot strong, tot army man 😀
Oo, da! Maximus alias Russell Crowe. Si mie imi place ca actor si e pe lista mea cu “cei mai buni dintre cei buni”.
Eu ma bat cu Teo pe Generalul Maximus :)). Nici nu stiu daca am vazut Ultimul Samurai dar nu e timpul pierdut. Eu nici nu stiu daca prind TNT dar o sa ma uit dupa el pentru ca mi-ai deschis apetitul de uitat la filme.
Dacă ai UPC, Telekom, RCS & RDS sau Nextgen… sigur prinzi TNT :D. Au o grămadă de filme bune.
Ai dreptate cu armata,chiar ar fi trebuit sa fie in continuare obligatorie.Mie imi pare rau ca nu am facut-o.A fost ultimul an cand nu s-a mai facut si am scapat.
Daca te gandesti vreodata sa faci pasul asta, cred ca iti poti baga dosarul. Desi e ceva mai complicat decat in tinerete, ca nu avem aceeasi agilitate cu trecerea anilor si, daca-mi amintesc bine, este si o proba sportiva. Insa nimic nu e imposibil.
Dar, ca idee generala, generatiilor recente chiar le-ar fi prins bine putina disciplina de tipul armatei.
Vai! Si eu am vrut sa ma indrept spre domeniul militar, dar ai mei parinti au considerat ca nu e demn de o fata bla bla… Si iata-ma activand intr-un domeniu diferit. Dar mereu o sa ma intreb: oare daca as fi mers cum era viata mea? :))
Cred că dacă aş fi putut merge în armată aş fi ştiut ceva clar despre mine. Acum… mă uit în urmă şi nu ştiu ce am făcut până la 25 de ani. Am supravieţuit. Cred că ăsta-i cel mai potrivit răspuns.
Vorbiti despre armata in sens romantic sau pe idei inoculate de media. Eu, care am facut armata, va spun ca armata romana este sinonimul prostiei si al lipsei de respect fata de individ. Nu intru in detalii dar va asigur ca n-ati pierdut nimic. Din contra!
Realitatea este total diferita fata de ceea ce credeti voi. Ma refer strict la realitatea din Romania, nu si la armatele altor tari.
Cat despre film… este un film de exceptie. Personal, cred ca l-am vazut de vreo zece ori pana acum. 🙂
Mai degraba pe partea de media, cel putin in cazul meu, admit. Bine, e si faptul ca vad prea multi baieti si barbati mai feminini decat mine, ceea ce-mi pare a fi destul de ciudat, oricat de open-mind sunt in general.