Dacă sufletul ar fi din lego, ce formă ar avea?

Mă uit din când în când la fragmente din copilărie. Am un folder întreg la mansardă special pentru asta. Nu e un folder cu fundiţe şi sclipici, dar e al meu. Ţin în el amintiri atât de diverse încât uneori nici eu nu ştiu ce să mai cred. Văd zâmbete, dar nu prea multe. Şi mă gândesc că cea mai frumoasă perioadă, copilăria, ar trebui să fie şi cea mai plină de zâmbete. Că viaţa are ea grijă să îşi bată joc de noi mai târziu, voit sau nu. Aşa că… să-i lăsăm pe copii să se bucure cât mai pot! Gândindu-mă la copilărie, practic perioada în care sufletul începe să se modeleze, căci fiecare zi contează, mi-am dat seama că sufletul meu, în prezent, e ca un robot din lego. Nu zic lego întâmplător, ci pentru că am avut un set de piese şi, în ciuda faptului că sunt fată, cel mai des construiam roboţi. De aici mi-a venit şi ideea din titlu: dacă sufletul ar fi din lego, ce formă ar avea?

Cred că, dacă sufletul meu ar fi din lego, ar fi un robot. Ştiu că alţii au adevărate palate, dar eu nu mă simt atât de bogată sufleteşte, ba din contră. Mi se demonstrează în fiecare zi cât sunt de fraieră şi singura chestie pe care o fac este să plec capul şi să tac. Cred că tăcerea e o formă de non-violenţă, de orice fel ar fi ea (verbală, fizică, psihică). Nu mai vreau violenţă, n-o mai suport. Azi am văzut cum doi copii se luau de un alt copil, îl umileau, şi-mi venea să mă duc la ei şi să mă comport ca un justiţiar, genul acela de super om pe care mi-l imaginam când eram mică (visam că vine şi mă salvează şi scap de violenţa pe care trebuia să o suport). Cred că şi din cauza asta îmi văd sufletul ca pe un robot din lego. O fi el din multe piese făcut, dar e zdravăn şi nu suportă nedreptatea, mai ales când este îndreptată către oameni care nu se pot apăra. Acesta este unul dintre cele mai crude teste la care unii sunt supuşi.

Până una alta, să le oferim copiilor şansa de a creşte sănătos din punct de vedere emoţional. Asta e cea mai mare realizare a unui părinte.

Noi discutăm despre sufletul din piese de lego. Pe ei să nu-i supunem acestui test, ci să le cumpărăm jocurile preferate, jocuri care să le dezvolte capacităţile de planificare şi organizare, dar şi alte aptitudini. La capitolul acesta, Noriel cred că are cea mai diversificată ofertă. Dar nu e treaba mea de unde cumpăraţi, atâta vreme cât ţineţi cont de ceea ce-şi doresc ei să construiască din piese lego. Oricât de mult s-ar spune că bunurile materiale n-au rostul lor… îl cam au. Ştim prea bine cum e să ne lungim gâtul după o minge şi cum e să suspinăm în fiecare seară cu gândul la ea… Mă bucur că, din punct de vedere economic, situaţia asta s-a cam rezolvat, iar acum ne permitem să le facem copiilor poftele. Să-i lăsăm să fie copii cât încă mai au şansa asta…

Revenind la sufletul nostru… al tău ce formă ar avea dacă ar fi construit din piese de lego?