Dacă timpul ar trece la fel pentru amândoi…

Dacă timpul ar trece la fel pentru amândoi… Dacă n-aş mai număra greşelile pe care le fac… Dacă aş cumpăra mai puţin… Mai puţini pantofi, mai puţine ceasuri, mai puţine seturi de lenjerie intimă… Dacă timpul ar trece la fel pentru amândoi şi dacă am pleca acum de aici… Aş şti că sunt pe drumul cel bun. Dar mă laşi aici să privesc în gol şi să visez cu ochii deschişi că într-o zi o să mă uit la ceas şi o să ştiu că-i timpul potrivit pentru noi. Dar nu acum. Acum e timpul potrivit pentru muncă, pentru planuri, pentru vise care (nu) o să se împlinească, la fel cum nu s-au împlinit nici anul trecut. Silly me…

Dacă voi continua să fac terapie prin shopping, într-o zi voi cumpăra toate ceasurile de pe pământ. Voi dormi cu ceasurile şi voi spera că o să mă trezesc la timpul potrivit pentru noi. Să nu mai sper cu ochii deschişi că o să fie bine, să trăiesc toate lucruile alea cărora le dau contur, în scris sau cu voce, să le simt altfel decât ţi le descriu prin tastatură.

Dragostea prin placa de reţea e doar tortură.

Şi toate astea nu duc nicăieri.

Mă întorc la vicii şi îmi aduc aminte cum aproape am plâns când a dispărut din vitrină ceasul Fossil pe care voiam să-l cumpăr. De atunci n-am mai văzut modelul ăla şi am simţit că e karma care s-a rătăcit şi care trebuia să se descarce pe cineva. Am fost… la locul nepotrivit în momentul nepotrivit. Bad combo. Acum, după atâta timp în care mi-am lungit gâtul după Fossil-ul ăla, am găsit un Invicta care mă vrea, iar sentimentul este reciproc.

Îl cheamă Invicta Angel. E frumos şi îi dau târcoale de câteva zile, precum o vulpe care nu ştie dacă da… sau dacă nu. Abia aştept să-mi fac bagajul şi să plec de aici. Să plec şi să cheltui toţi banii, până la ultimul leu. O să-mi iau numai ceasuri şi pantofi şi o să dormim împreună când nimeni n-o să-mi mai suporte toanele de femeie nebună, când nimeni n-o să-mi mai agreeze schimbările de temperament, când o să ne părăsim reciproc pentru că…

Tu te-ai gândit vreodată ce o să se întâmple când toţi oamenii vor pleca? Nici nu ştiu dacă să-mi pese. În definitiv, eu sunt singura care a avut cu adevărat grijă de mine. Şi singura care mi-am făcut cele mai frumoase cadouri. Mi-a plăcut terapia prin shopping, fie el ceas sau alt viciu de-al meu. Terapia e bună. Vă spus sigur, mi-a recomandat-o psihiatrul anul trecut.