Greşesc când încerc să-i ajut pe oameni, iar ei de fapt nu vor să se ajute pe ei.
Greşesc când le spun că sunt frumoşi şi că pot obţine aproape orice în viaţă.
Greşesc când îi motivez, căci s-au obişnuit atât de mult cu amarul lor încât nu vor să mai privească în altă direcţie.
Mi-ar plăcea să-i văd mai fericiţi. Şi singurul antidot real pentru asta este sportul.
N-am nicio problemă cu oamenii care au kilograme în plus, ori cu cei pe care-i bate vântul pe stradă. Eu am ce am cu starea de spirit. Nu mai suport să aud oameni leneşi care se vaită. Vrei să ai cu 5 kg mai puţin? Sau cu 20? Mergi la sală! Nu vrei să cheltui bani la sală? Sau ţi-e ruşine că n-ai fost niciodată până acum? Nu-i problemă. Te apuci acasă de nişte exerciţii şi, din când în când, mergi la alergat. În parc, în jurul blocului, pe uliţă, jur că nu contează unde, numai să alergi!
Kilogramele nu scad cu pastile minune, cu ceaiuri dubioase, cu mâncare nesănătoasă şi cu lene. Kilogramele scad, în cel mai sănătos mod posibil, cu sport. Vrei să slăbeşti? Faci sport. Nu vrei să slăbeşti? Nu faci nimic.
Eu vă iubesc pe toţi la fel. Însă mi-ar plăcea să vă ştiu fericiţi, de aia vă stresez cu sportul. Pe mine chiar mă interesează să fiţi fericiţi.
Şi eu mă uit la fete care arată extraordinar de bine şi mă gândesc că vreau să fiu ca ele într-o zi. Dar un trup frumos nu-l voi obţine niciodată stând în faţa laptopului. De aceea mă trezesc în fiecare dimineaţă înainte de ora 8, inclusiv în weekend, mănânc sănătos şi fac sport. Nu suficient sport, admit, adică nu atât cât aş vrea, deocamdată. Dar fac!
Nu există “nu am timp”! E imposibil să nu găsim 15 minute pe zi în care să facem câteva mişcări. Adică 3 serii a câte 50 de genuflexiuni când mă uit la ştiri sau la meteo sau la orice emisiune matinală. Apoi mai facem 60 de secunde de plank şi câteva abdomene şi cam gata în ziua respectivă. Toate astea durează sub 20 de minute. Şi realizate corect. Aşa că cine bagă scuza cu “n-am timp” îşi cam fură singur pălăria.
Deocamdată mă mişc pe acasă şi în aer liber. Iar peste 2 luni o să mă mişc pe la sală, corespunzător. Pentru că ştiu că ceea ce îmi doresc presupune multă muncă. Şi sunt dispusă să fac toate chestiile necesare pentru a ajunge să am corpul pe care mi-l doresc.
Tu îţi doreşti asta suficient de mult?
Uneori “nu avem timp” pare o scuză proastă, însă uneori e așa plauzibilă… Dar dacă te motivezi iese treabă bună.
Eu l-am luat în braţe de multe ori pe “nu am chef”. Şi ştiu că fiecare zi de genul ăla m-a ţinut mai departe de ceea ce îmi doresc. Acum nu mai vreau să las pe mâine ce pot face azi. Că mâine poate nu mai trăiesc. Nu se ştie niciodată. Iar dacă, Doamne fereşte, peste un an păţesc ceva… Măcar să nu mă sting cu regretul că aş fi putut să-mi împlinesc mai multe dorinţe dacă n-aş fi fost aşa de leneşă.
Vreau să împlinesc lucrurile pe care mi le doresc. Iar un corp frumos şi sănătos este unul dintre lucrurile alea.
I totally get you. Si ca sa-mi manifest propria pasiune de a-i cicali pe altii, daca ai cum iti recomand inotul 😀 Mie mi se pare ca oricum as face la un moment dat tot mi se ia de alergat, mers cu bicicleta mers la sala dar de inot niciodata 😀
Aici nu ma bag, ca ma duc ca bolovanul la fund :))
Dar invat eu sa o fac si pe asta! 😀
merita sa o ai in vedere 😀 un curs de inot cred ca are in jur la 8-10 sedinte.. n-o sa fie super buhuu sa inveti 😀
Cred ca la mine, fricoasa cum ma stiu, o sa fie nevoie de mai multe sedinte 😀
Mă bag și eu în discuție, că m-am simțit cu musca pe căciulă. Se pare că o persoană care nu știe să înoate și are și o teamă va avea nevoie de mai bine de 20 de ședințe ca să învețe. Cel puțin la concluzia asta am ajuns eu tot informându-mă, pentru că și eu vreau să învăț 🙂 Când s-o întâmpla asta o să strig în gura mare, încă mai cred că-mi trebuie ceva psihoterapie înainte de ședințe de înot :))
Cred ca pentru noi, astia fricosi, ar trebui sa existe instructor de inot psihoterapeut :))
Deocamdata fac pluta, ca am invatat ca pentru ea nu trebuie sa dau din maini sau din picioare. Insa urasc cand imi intra apa in urechi, ma simt de parca ajunge la creier. Weird feeling…
Maa sa faci pluta e o chestie destul de profi… nu e de colea 😀 Si inteleg cu adancimea, nici mie nu-mi placea la inceput daca nu puteam sa pun piciorul jos, dar cu timpul trece 😀
Iar cu numarul de sedinte depinde de la caz la caz dar nu cred ca sunt variatii foarte mari 😀 Instructorul iti arata lucrurile de baza, o sa dureaze mai mult pana se dezvolta cum trebuie muschii specifici.. Oricum chiar daca invatati dupa 2, 3, 4 saptamani nu conteaza pentru ca antrenamentul implica inot deci e fun 😀
Sunt o gramada de chestii pe care trebuie (si imi doresc) sa le invat. Rand pe rand sper sa le bifez pe toate. Multumesc pentru sustinere la partea cu inotul! 😀
mama, ce dura esti azi. M-ai lovit fix unde ma doare mai tare. Si, cu toate ca doare, ai dreptate. Eu am si bicicleta de camera si am tinut-o multa vreme pe post de cuier. De vreo doua saptamani am inceput sa pedalez dimineata, cate 15 minute. Ma cam doare… partea pe care stau si nu pricep de ce au facut o bicicleta care tine multe kilograme dar nu au luat in calcul ca noi, astia cu mai multe kg, avem si fundul mai mare. Asta e o scuza buna? Glumesc.
E o chestie asta. Să ştii că uneori, când ies cu bicicleta, mă doare fundul de la şa. Nu ştiu din ce cauză, dar nu e vorba de greutate aici.
Oricum, am şi eu momente în care îmi pierd concentrarea, iar atunci, de obicei, caut chestii motivaţionale pe net. Nu de alta, dar am renunţat de multe ori la sport şi cam de fiecare dată am regretat. Acum sper să nu mai renunţ şi să obţin în sfârşit rezultatele pe care mi le doresc. Şi ăsta e unul dintre motivele pentru care am ales să scriu pe blog. Că, dacă am vreun gând să renunţ, să-mi fie ruşine, ştiind că am scris pe blog în ideea să-i motivez pe alţii, iar eu aş fi o dezertoare. N-am voie! Aşadar o să continui 😀 Spor şi ţie! Ne susţinem reciproc!
Fac sport de când mă ştiu. Bicla e pasiunea mea, dar acum m-am adaptat situaţiei.
Numai că eu vreau să mai pun vreo 5 kg pe “suport”, dar nu se întâmplă…….cel puţin până acum.
Succes şi sănătate să aveţi!
Succes şi sănătate şi ţie, Nicu! Te pup!