Unitatea mea este precum o femeie materialistă veșnic nemulţumită. Mi-a mâncat nervii (şi implicit banii) la cât de des am dus-o în service-uri în ultimele 5-6 luni. Penultima oară a fost plecată de acasă în urmă cu o săptămână sau o săptămână şi jumătate. Am stat două zile cu ea stricată în casă pentru că îmi era lene să o duc la reparat. Acum 3 zile povestea s-a repetat… doar că, fiind weekend, a fost cam greu cu dusul în service, motiv pentru care-am aşteptat până azi. Sper ca de acum să fie ok ori măcar să mă lase să stau liniştită două-trei luni (altfel cred că-mi pierd răbdarea şi o resetez manual… cu ciocănelul).
Piesa de mai jos o dedic unităţii centrale! (în special finalul: “Asta-i o vită!“)