Despre calitate și… țigla pe care o avem (sau nu) pe casă

Se spune că unii oameni nu au toată țigla pe casă. Și, uneori, poate că mă număr și eu printre ei, asta pentru că știu că viața e totuși scurtă, că fitilul se termină pe nepregătite și să plec de aici cu regretul că n-am făcut multe lucruri dintre cele pe care mi le doresc ar fi ceva cu care nu sunt de acord. Fiecare e liber să facă ce vrea în viața lui, iar libertatea asta (în limitele legii și ale bunului simț) mă împinge și pe mine să trăiesc majoritatea zilelor știind foarte bine că prezentul este unul singur și că asta, clipa de aici, nu poate fi recuperată mai târziu. Cu riscul de a nu avea toată țigla pe casă conform concepțiilor generale, declar că iubesc prezentul și n-aș schimba nimic la el. Poate doar contul din bancă, l-aș face ceva mai generos :))). Asta e, fie că vrem sau nu să admitem, în viață banii sunt necesari. Și țigla metalică e necesară, indiferent că vorbim despre ea cu sens conotativ sau denotativ.

Casa omului este atât fizică, cea pe care o construiește după bunul plac, ori pe care o cumpără la cheie, cât și psihică, cea în care e obligat să trăiacă toată viața – mintea lui. Pe ambele trebuie să le îngrijim, să ne asigurăm că rămân stabile pentru cât mai mult timp, eventual pentru toți anii în care suntem pe acest pământ. Ba cea fizică vom vrea chiar să dăinuiască chiar și după decesul nostru, rămânând copiilor, nepoților ș.a.m.d.

Eu am crescut la bloc și nu mă văd locuind la casă prea curând. Deși admit că mi-ar plăcea să am un teren și să devin un mic agricultor. Nu mă deranjează să-mi murdăresc mâinile, iar munca mi-a plăcut întotdeauna. Cu toate că am crescut la bloc, încă de mică am văzut acoperișul cum a plonjat de pe bloc direct în curtea din spate, zonă spre care am geamurile. Iar acela nu a fost singurul acoperiș pe care l-am văzut cu ochii mei luându-și zborul. Evenimentele astea nefericite m-au învățat importanța calității. Atât în ceea ce privește calitatea materialelor, cât și a lucrării în sine, că degeaba vorbim de cea mai scumpă țiglă metalică de la Arabesque dacă nu suntem dispuși să plătim constructori buni. Veneam de la Târgoviște când a început o furtună, iar frumusețe de acoperiș de la o vilă pe lângă care treceam a zburat fix în mijlocul drumului, blocând DN 71 pentru câteva ore. Așadar, mare atenție și la calitatea lucrării.

Mă-ntorc la apartamentul meu și mă gândesc că toată nebunia de mai sus mi-a trecut prin minte în vreme ce mă uitam la prețul parchetului. Dar, nah, așa-s femeile, o dau dintr-una într-alta în doar câteva secunde, nu? 😀

Nu uitați de calitate. În tot ce faceți!