Mi-am construit treptat o lume cât mai apropiată de cea pe care mi-o doresc, iar unul dintre principiile de bază e că fiecare om este liber să facă ce vrea. Cu alte cuvinte nu e treaba mea ce fac alți oameni cu timpul lor, cu banii lor, cu viața lor, câtă vreme nu mă afectează pe mine sau pe cei dragi. Nu e o chestie numai de educație, ci faptul în sine că Dumnezeu ne-a lăsat liberi pe pământ, să facem ce și cum credem noi de cuviință, câtă vreme nu le facem rău celor din jurul nostru. În ciuda acestui principiu, uneori reușesc să ajungă în bula mea niște reproșuri. Cel mai recent am pățit-o pe tema creditelor bancare.
Am avut credite bancare, astfel că atunci când mi s-a cerut părerea pe tema asta am spus sincer că pentru mine au fost o soluție foarte bună. Cazurile, desigur, sunt particulare. Nu putem compara un om responsabil cu unul iresponsabil. Eu am aplicat pentru un credit doar în momentele în care aveam neapărată nevoie de el și având valoarea pe care știam că mi-o pot permite să o returnez treptat timp de o anumită perioadă de timp, fără ca în perioada cu pricina să duc un trai greu. Practic am folosit un calculator de credite BT și am luat în calcul și câteva variabile (faptul că n-o să renunț la concediu 2 ani, că o să mai apară câte o nuntă, că o să mai fie nevoie de reparații stomatologice, auto etc.).
La orice plan ce implică rate, fie că e vorba de o perioadă de 6 luni sau de 10 ani, trebuie luate în calcul și cheltuielile neprevăzute, altfel întregul plan se duce la vale și astfel apar problemele. Asta-i una dintre chestiunile pe care le punctez de fiecare dată. Și, cu toate astea, sunt momente în care mă lovesc de un zid din partea celor ce-mi cer părerea pe tema creditelor (a se înțelege că nu ofer părerea fără să fiu întrebată, că nu e treaba mea ce și cum vor oamenii să facă, exact ce spuneam în primul paragraf). Îmi sunt povestite cazuri în care oamenii n-au mai reușit să facă față ratelor, viața li s-a schimbat ș.a.m.d. Păi, desigur, exact despre asta vorbeam, că nu pot fi comparați oamenii, nu există un aparat care să măsoare gradul de responsabilitate al fiecăruia și nici alte aspecte. De aceea recomand cu căldură creditele bancare doar acelora ca mine, care se informează citind inclusiv pdf-urile puse la dispoziție de site-urile băncii și care își calculează totul astfel încât să nu fie o povară. Pentru că un credit ar trebui să fie o soluție, nu o povară. O soluție pentru a cumpăra sau a face ceva ce ne dorim, împlinirea unei dorințe – fie că-i vorba de o locuință sau o afacere.
Am încercat să relatez situația creditelor astfel încât să se înțeleagă că fiecare este liber să facă ce vrea, dar în aceeași măsură fiecare e liber să își asume decizia (căci nu se poate să fim liberi doar pe jumătate, doar când primim).
eu cred ca unele persoane iau credite la modul ”ei, si ce, daca n-o sa mai am bani sa-l platesc ce o sa fie?” si uite ca acum sunt dati in judecata si trimisi recuperatorii sau mai rau, li se iau casele. si noi am facut nu unul, ci vreo 3 credite, dar in conditiile in care stiam exact ce facem. fara rate nu mai faci nimic in ziua de azi, din pacate
acuum cativa ani, cand am facut noi primul credit, nu aveai calculatoare din astea online, sa te duci la banca cu lectia invatata. Acolo trebuia sa stai sa ti se calculeze si sa ti se spuna la suma X pe perioada Y, ce dobanda platesti, care e suma finala de rambursat, cat e rata lunara si daca e fixa. Acum e mai simplu sa identifici creditele mai ieftine.
Cu alte cuvinte, intnde-te atat cat iti e plapuma”. Eu am avut mereu credite, unele foarte paguboase, fiindca nu m-am informat si m-am lasat dusa de val, altele avantajoase, cu care mi-am facut treaba. Asa cum spui si tu, inainte de a lua o astfel de decizie, trebuie sa te informezi si sa iei in calcul toate posibiliatile care ar putea sa apara.