Dirt is the new pink!

Am trecut în noul an cu gândul că voi pedala mai mult… şi voi iubi cel puţin la fel de mult. Singurele planuri pentru 2015 pot să le număr pe degetele de la o mână. Vreau să învăţ să merg mai bine pe bicicletă şi vreau să mă plimb cu ea şi pe zăpadă (amân dorinţa asta doar câteva zile, ca să fie şi frumuşelul meu acasă). Tot pentru anul acesta îmi doresc să experimentez cu bicicleta ceva mai mult. Baby steps, dar am voinţă. Deocamdată sunt pe treapta cea mai de jos, la entry level, dar mă fac eu mare! Pentru că îmi place cu adevărat 😀

Încă nu-mi vine să cred, dar cu doar câteva săptămâni înainte de încheierea anului 2014 mi-am cumpărat prima pereche de colanţi :)). Prima pereche din viaţa mea. Nu credeam că o să port vreodată colanţi, dar s-au dovedit a fi buni pentru bicicletă… mai buni decât toate perechile mele de pantaloni de trening gri deschis (pe care îi mozoleam imediat) şi destul de largi (drăguţi, kinda gangsta, dar pe care riscam mereu să-i agăţ în timp ce pedalam).

Tot pentru anul acesta, în afară de dorinţele legate de bicicletă, vreau să iubesc cel puţin la fel de mult ca în 2014. Cu partea asta trebuia să încep, cred. Doar că… nu prea îmi place să vorbesc despre ceea ce simt şi nici să-mi “expun” prietenul, că nu-i un premiu pe care l-am câştigat, e doar un om minunat care merită toată aprecierea. Şi inima mea, evident!

Tot pentru 2015 îmi doresc nişte cizme noi. De fapt nu-mi doresc, dar am nevoie. Am tot discutat “situaţia” asta cu prietena mea Alexandra. Am suficiente perechi de cizme şi toate s-au rupt ori s-au fisurat ori s-au cojit. Dar mă încăpăţânez să nu-mi cumpăr altele până nu se deteriorează complet astea pe care le am :)). Nu ştiu care-i problema, ori nu-mi place să cumpăr cizme ori m-am transformat din “cheltuitoare” în “nu-mi pasă, n-am nevoie”.

Şi ultima chestie e că-mi doresc flori 😀
Nu neapărat buchete, mă bucur din suflet şi pentru o singură floare! Nu ştiu de ce nouă, fetelor, ne plac atât de mult florile. Încă e un mister şi pentru mine. Ţin câteva zile şi se ofilesc. Dar ne plac şi ne plac chiar foarte mult! Atât de mult încât eu am un zâmbet tâmp pe faţă de fiecare dată când văd pe stradă câte un bărbat cu un buchet de flori. Şi-mi spun “ce drăguuuuţ”! Uneori o spun chiar cu voce tare. Băi, deci chiar sunt de lăudat băieţii & bărbaţii care nu se sfiesc să ofere flori. Mai ales cei care, în drum spre casă/restaurant, nu ţin florile ca pe un sac de cartofi. Jos pălăria! Sunteţi mişto!

Acestea fiind spuse, revin să vă spun cât de mult iubesc bicicleta! Şi abia aştept să fac progrese! Mă mulţumeşte gândul că în sfârşit am ajuns să îmi doresc lucruri bune pentru mine, lucruri realizabile, chestii modeste dar care-mi umplu sufletul de bucurie. Vă pup şi vă doresc şi vouă, pentru anul acesta, o grămadă de întâmplări memorabile!