Pe ideea că informația are o putere aparte, în cazul sănătății uneori având puterea de a preveni sau măcar de a-i putea ajuta pe alții, m-am gândit ca azi să aduc în atenția voastră două afecțiuni des întâlnite cu care se confruntă oamenii din România și din lumea întreagă.
1. Atacurile de panică
Cifrele oficiale arată că 1,5% dintre români suferă de atacuri de panică, dar nici țări mai dezvoltate nu au procente îmbucurătoare, de exemplu în Anglia 1,1% dintre oameni se confruntă cu această afecțiune, iar în SUA procentul e chiar mai alarmant, fiind vorba de 2,7%. Cifrele oficiale, totuși, sunt întotdeauna mai mici decât realitatea din teren, adică sunt și mulți oameni care nu merg la medic și nu apar în evidența statistică.
De ce e important să fim conștienți că atacurile de panică sunt o problemă reală a multor oameni din jurul nostru și chiar din lumea întreagă? Pentru că, acum sau mai târziu, putem fi martori ai unui om care are un atac de panică și, recunoscând asta, îl putem ajuta în acele momente critice. Sau, mai rău de atât, ni se poate întâmpla chiar nouă, având în vedere că printre declanșatorii acestei afecțiuni se numără stresul și alimentația necorespunzătoare (explicația aici e că neconsumând unele alimente sănătoase ne privăm creierul de funcționarea în parametri optimi și astfel se poate instala anxietatea, uneori chiar depresia, și ulterior pot apărea și atacurile de panică). Cu toate astea, un alt cunoscut factor de risc al atacurilor de panică este istoricul medical al familiei, afecțiunea putând fi transmisă și ereditar.
Tratamentul atacurilor de panică se bazează pe informare (și înțelegerea acelor informații), cât mai ales pe introducerea exercițiilor fizice în rutină (datorită faptului că ajută la creșterea nivelului de serotonină) și adoptarea unui regim alimentar sănătos. Reducerea consumului de nicotină și cafeină se numără totodată printre recomandări.
Cum putem să ajutăm pe cineva care are un atac de panică? Fie că e vorba de o persoană cunoscută cu care tocmai ne-am întâlnit și care are un atac de panică, fie că observăm un om necunoscut care pare să se confrunte cu așa ceva, e important să știm cum putem ajuta. Pentru noi poate fi vorba de un efort foarte mic, dar pentru acei oameni, în momentele critice, ajutorul nostru e cel mai de preț.
• În primul rând ar trebui să încercăm să identificăm ce anume i-a declanșat panică, în multe cazuri fiind vorba de aglomerația/agitația din jur, fiind un fel de “picătura care umple paharul cu stres”. Prima decizie bună ar fi să încercăm să îndepărtăm persoana de cauza respectivă (dar, atenție, nu cu forța, pentru că se poate speria chiar mai rău).
• Dacă nu știm ce anume a declanșat atacul de panică, indicat este să vorbim cu persoana respectivă pe un ton cald, dar ferm. Adică să părem de încredere, stăpâni pe situație, dar departe de a fi agresivi. O ținem de vorbă, o ajutăm să se calmeze inspirând și expirând lent (ceea ce-i va scădea treptat pulsul mărit).
• Stăm cu persoana până își revine complet. Din momentul în care începe să i se regleze respirația/pulsul, asta nu înseamnă că atacul de panica a trecut. Trebuie să-i rămânem alături și să-i oferim sentimentul de siguranță până când își revine complet. Un atac de panică poate dura între 5 și 20 de minute. Dacă starea persoanei nu se ameliorează, indicat este să cerem ajutor de specialitate.
2. Endometrioza
Nu sună deloc cunoscut, nu-i așa? N-am auzit niciodată de așa ceva și pare, mai degrabă, ceva foarte rar întâlnit? După multă informare pe tema asta încă îmi pulsează în minte faptul că endometrioza ocupă locul 2 în multe țări de pe continentul nostru în topul afecțiunilor ginecologice. Locul 2! În țara noastră circa 10% dintre femei suferă de această boală, cunoscută mai mult după numele de “cancerul care nu ucide”. Este, așadar, o problemă serioasă. Cu atât mai tulburătoare cu cât e des întâlnită și e o boală cronică – adică nu poate fi tratată definitiv, ci doar ameliorată.
Conform studiilor de până acum, endometrioza nu are o origine clară.
De ce e important să știm de această afecțiune? Chiar dacă în România încă sunt multe persoane care nu își fac control ginecologic de rutină / periodic, important este să se cunoască simptomele bolii și, dacă ele apar, să mergem la medic pentru un control.
De ce trebuie să luăm în serios endometrioza? Adică, având în vedere că v-am spus mai sus că e o boală cronică și că nu poate fi tratată definitiv, de ce să ne zbatem cu tratamentul dacă aflăm de existența ei? Pentru că este o cauză importantă de infertilitate feminină. Conform statisticilor, între 25-50% dintre femeile infertile suferă de endometrioză. Sunt multe femei care își doresc să devină mame și care timp îndelungat nu reușesc asta. De aceea controlul ginecologic periodic este important. Problema cu infertilitatea, dacă e apărută din cauza bolii menționate, poate fi rezolvată uneori (și doar pentru o vreme) dacă se face din timp tratament endometrioza.
Nu uitați că informația contează foarte mult, așadar parcurgeți din când în când noi informații pentru a putea acționa prompt dacă vreodată observați anumite simptome. Se cade să adaug și faptul că textele de pe internet sunt doar cu rol informativ, astfel că e nevoie să mergem la medic și să cerem o părere avizată dacă simțim că ceva este în neregulă cu noi.
Multă sănătate!
Multumim pentru articol foarte interesant si util!
Atacurile de panica am avut ocazia sa le cunosc din păcate în urma unei vizite al unui hot la noi in casa in timp ce eram eu sigură acasă.Ca norocul că am reușit să scap de ele.