e-Sărbătoare în sufletele noastre?

E deja mijlocul lunii decembrie şi văd din ce în ce mai des pe net, atât pe reţelele de socializare cât şi pe blogurile pe care le urmăresc, ornamente şi alte chestii specifice Crăciunului. M-am întrebat, cu ocazia asta, dacă e sărbătoare şi în sufletele noastre, nu doar în obiectele din jur. Ştiu că răspunsul e afirmativ atunci când privesc către brazi artificiali şi-i văd cum prind viaţă şi cum se bucură sub rochia din beteală şi instalaţie, cu cerceii lor din globuleţe şi multe vise aşternute la baza crengilor. Cred că… e sărbătoare doar în sufletele celor care sunt capabili să dea viaţă unui brad artificial.

Dacă mă duc în dreptul uşilor de la debara, aprind lumina şi apoi le deschid, undeva într-un colţ îmi văd brăduţul ponosit. Au trecut atâtea Crăciunuri peste el, atâţia ani în care a fost în centrul atenţie, atâta timp în care şi-a îndeplinit cu măiestrie misiunea de brad de Crăciun.

Deşi pentru mine aceasta este cea mai frumoasă perioadă din an, întrecând cu brio inclusiv ziua mea de naştere şi cam tot ce există în decursul anului, mi-am dat seama că încă n-am scos bradul din debara, nici n-am pus vreo lumânare cu parfum de turtă dulce prin casă, nici nu mi-am luat coroniţă din ramuri de brad şi nici n-am sunat să fac comanda pentru cozonaci. Da, îi comand de la patiserie, îi iau calzi în ajunul Crăciunului 😉 .

Cred că am amânat atât de mult împodobirea bradului şi a casei pentru că ştiu că anul acesta va trebui să fac pasul pe care trebuia să-l fac anul trecut. Poate chiar în urmă cu doi ani. Va trebui să renunţ la bradul artificial pe care îl am. Nu ştiu dacă mă îndur să îl arunc încă, dar ştiu că vreau un alt brad, tot artificial, unul mai mare şi mai des, unul care acum câţiva ani costa prea mult pentru buzunarele noastre. Pe site-ul e-Sarbatoare.ro am găsit câteva modele frumoase, atât de brazi artificiali clasici, cât şi de brazi artificiali în culori extravagante.

În ciuda faptului că sunt tradiţionalistă când e vorba de obiceiuri din vechi străbuni, aşa cum e împodobirea bradului de Crăciun, recunosc faptul că mi-a tresărit inima (de bucurie) când am văzut un brad roz, ca în poveştile cu prinţese. Din păcate stocul a fost deja epuizat. Însă nu înainte să apuc să visez la un Crăciun ca în basme…

De ce insist eu cu brad artificial? E o chestie personală, desigur. Am deja asigurat mirosul de brad în casă, prin faptul că aleg să cumpăr o coroniţă din brad natural. În ceea ce priveşte bradul de Crăciun, prefer o variantă artificială pentru că:
1. sunt disperată la partea de curăţenie, deci e perfect că nu cad ace din el şi nu le luăm pe şosete/papuci şi le ducem prin toată casa;
2. e o investiţie pe termen lung (din banii cu care aş cumpăra anual un brad natural prefer să cumpăr cadouri pentru cât mai mulţi oameni, să ne bucurăm împreună de sărbătoarea Crăciunului);
3. este mult mai des şi mai frumos decât brazii naturali pe care mi-i permit;
4. sunt împotriva defrişării masive, act la care se încadrează cu brio luna decembrie.

Pe final, pentru a răspunde întrebării din titlu dincolo de toate afirmaţiile pe care le-am făcut vizavi de ce simt eu faţă de Crăciun în sine, mărturisesc că e sărbătoare în sufletele noastre. Noi, românii, suntem destul de inimoşi, dincolo de răutăţile ocazionale de care suntem capabili, dar suntem şi destul de tradiţionalişti prin faptul că pentru noi încă e magie dincolo de fundiţa frumoasă cu care legăm cadoul. Încă avem emoţie în suflet, încă zâmbim ca nişte copii când vedem că şi anul acesta „a venit Moşul”, încă ne emoţionăm când vedem că mai vin câţiva copii cu colindul. La străini sărbătorile se simt altfel… Nici pe departe atât de emoţionant ca la noi ♥

Sărbători fericite!

Nu vă urez să fiţi mai buni, pentru că ştiu deja că cei care mă citiţi aveţi sufletele frumoase. Vă urez, însă, să le păstraţi astfel!