Deși am fost un copil cuminte și învățam și bine la școală, nu-mi aduc aminte să fi auzit cine știe ce laude la adresa mea. Printre cele puține pe care le-am auzit și care chiar mi-au rămas în minte, având anumite ecouri, a fost faptul că tata se lăuda din când în când că sunt un copil cu simțul răspunderii în privința banilor, că eram mereu hotărâtă să economisesc banii pe care îi primeam de la rude de ziua mea sau cu diferite alte ocazii, ca mai apoi, cândva în viitor, să-mi cumpăr lucrurile pe care mi le doream. Eu, însă, nu am văzut niciodată chestia asta ca pe o responsabilitate, ci ca pe o dorință care ardea în sufletul meu și pe care trebuia să o împlinesc singură, știind că nimeni altcineva n-o va face pentru mine. Ori aveam să economisesc fiecare ban și să-mi cumpăr lucrurile pe care mi le doream, ori puteam să stau să mă uit lung în vitrine…
Așa am învățat să strâng bani. Și tot așa cred că mi-am luat o altă lecție importantă, că am învățat să susțin focul din suflet și să nu mă las până nu-mi îndeplinesc dorințele, indiferent că e vorba de bunuri materiale, de vreun job sau un loc în care vreau să plec. Sau aparat dentar, că mai nou strâng bani pentru o astfel de jucărie, ocazie cu care am mai învățat ceva… Nu-s bogați oamenii cu ultimul model de iPhone, ci aceia care-și permit aparat dentar, investiția fiind una constantă timp de 2-3 ani.
Revenind la primele mele economii, cred că în primii doi ani mi-am cumpărat numai casete. Pentru casetofon. Nu știu exact cum să mă exprim ca să mă înțeleagă și cei din generația nouă care mă citesc. Umm… this should work…
Primele mele economii s-au dus numai pe casete. După mult timp mi-am luat și un walkman. Eu cred că slăbiciunea pentru dulciuri mi-am dezvoltat-o mai târziu în viață, altfel nu-mi explic cum de am rezistat atât de multor tentații. Uneori mă mint că am fost eu fetiță puternică și că am știut să-mi gestionez atât de bine dorințele încât le-am alimentat pe cele mai importante, alea pe termen lung, dorințele în bunuri materiale, chestii palpabile și utile pentru o perioadă mai lungă de timp (că dulciurile, de exemplu, sunt grozave doar câtă vreme le savurezi). Partea cu utilitatea e totuși discutabilă, că doar mi-am luat casete, nu rechizite :)).
Însă… După toate astea, nu pot să spun că sunt mândră de cum am învățat să economisesc. A fost mai degrabă vorba de circumstanțe nefavorabile. Și, trecând prin asta, experimentând acel model de economii, mi-am dat seama că am intrat în jocul banilor mult prea devreme, că puteam să procedez și altfel. Așa cum, de altfel, am făcut-o. În liceu și facultate ajungând să fac câteva teme și proiecte pe bani. Din primii bani munciți astfel mi-am cumpărat domeniul și hostingul acestui blog. Și am 27 de ani și încă folosesc aceste bunuri, deci bănuiesc că investiția a fost una inspirată 😀 .
Sper totuși, în sufletul meu, că generațiile de acum învață altfel cum să economisească bani. Nu că mie nu mi-ar fi prins bine lecțiile de care am avut parte, dar am rămas și cu niște mici sechele pe chestia asta. E mai bine ca un om (copil, adolescent sau tânăr) să învețe să economisească fiind ghidat de niște factori sănătoși, niște idei de business sau niște proiecte personale. Eu știu că mulți dintre noi ne-am dori să se predea în școli materii care să aibă mai multă legătură cu viața reală, astfel încât noile generații să fie din ce în ce mai pregătite pentru viața de adult…
Între timp au luat atitudine cei de la BCR, având un proiect foarte bun prin care să-i învețe pe copii puțină educație financiară. Mai exact, este vorba de un proiect național de educație financiară, proiect numit “Școala de Bani”. Școala aceasta încurajează copiii între 7 și 14 ani să învețe cum circulă banii prin lume, cum să facă economii și cum să gestioneze un buget, realizând toate acestea cu ajutorul unor jocuri desfășurate în cadrul atelierelor de educație financiară.
Peste 7.000 de copii au beneficiat până acum de Școala de bani, proiect inițiat de BCR în parteneriat cu Fundația Vodafone România și BCR Leasing. Ce? Unde? Când? Cum? Școala de bani se desfășoară în camionul FLiP, camion care a ajuns deja în multe orașe din țară și care va mai merge în alte câteva. Misiunea a început în 2017, iar educația financiară în rândul copiilor continuă să se desfășoare în diferite alte zone din țară. Puteți verifica pe site-ul ScoalaDeBani.ro orașele și perioadele în care camionul FLiP urmează să ajungă. Pregătirea copiilor se face în grupuri de câte 15 și durează o oră și jumătate. Nici prea puțin, ca să poată pleca cei mici cu ceva informații de acolo, dar nici prea mult, încât să plece buimăciți de o tonă de informații. Și totul se desfășoară într-un cadru interactiv, cu traineri foarte bine pregătiți.
Și asta nu e tot! 😀
Chiar și Psihotrop s-a alăturat acestei inițiative și a ieșit super-materialul de mai jos:
Și mai am o veste bună 😀 .
Există și un concurs. Se numește FLiP your story și puteți câștiga o bicicletă Pegas. Nu contează vâsta, că nici Pegas nu are vârstă, e cool/awesome/blanao indiferent de generație. Deci puteți participa fără nicio grijă. Ce e de făcut? Super simplu, doar să completați formularul de pe pagina aceasta – www.scoaladebani.ro/peroti/flip-your-story. În afară de datele de identificare (nume, prenume și adresă de e-mail) trebuie doar să scrieți ce ați făcut cu primii bani economisiți. Atât. Și peste câteva zile aflați deja dacă sunteți fericitul sau fericita care va primi bicicleta Pegas. Haideți repejor pe site, că toată combinația asta cu concursul e valabilă doar în perioada 12-29 iunie, iar astea-s deja ultimele zile în care vă mai puteți înscrie ♥.
I’ll keep my fingers crossed for you. 😉
Primele mele economii le-am facut undeva in clasa a 3-a sau a 4-a, din banii primiti de la bunici cu diverse ocazii. Pe atunci era mai greu sa strangi bani pentru ca nu primeai bani de buzunar, ci sandvis de acasa. Imi amintesc ca am intrat intr-un magazin, chitita sa ii cumpar mamei mele ceva frumos si am iesit de acolo cu o brosa. Nu cred ca i-a placut pentru ca era mare si colorata (deh, aia m-a atras pe mine atunci), dar sa stii ca o pastreaza si acum, chit ca nu a purtat-o niciodata.