Eminem.

Dacă mă declar fanul vreunei celebrităţi în viaţa asta, un singur cuvânt am de spus: Eminem. Poate că nici nu auzisem de el când aveam 10 ani, dar la puţin timp după aceea l-am descoperit şi ascultat. La început nici măcar nu-l înţelegeam, nu ştiam deloc engleză, dar vocea şi pasiunea cu care se dedica muzicii mă ţineau acolo, lângă micul difozor din care se auzea cântând cu toată furia lui pe care cred că n-o va stinge niciodată.

Mai târziu am început să-i înţeleg piesele. Un amalgam de trăiri şi sentimente amestecate. Pe toate le descopeream în perioada rebeliunii, adolescenţa. L-am apreciat mereu, dincolo de toate mutrele şi părerile celor din jur. Îmi aduc aminte că glumeam şi spuneam că top 5 al rapperilor preferaţi sună cam aşa: Eminem, Marshall Mathers, B-Rabbit, Slim Shady, That white guy from D12. Ce vremuri…

Eminem a împlinit recent 42 de ani. Mă uitam la un album, făcut de cei de la revista Rolling Stone, cu poze de la începutul carierei şi până în prezent. Eminem a găsit capsula timpului, că abia dacă s-a schimbat de atunci şi până acum. Ura la adresa lui e nejustificată. Primul şi cred că singurul alb care şi-a croit o carieră puternică într-o lume în care negrii făceau legea. Mă refer la locul de baştină al rap-ului, nu atac under-ul românesc şi francez. Calm!

Eminem e o legendă în viaţă!
You can not imagine the immensity of the fuck I do not give about the hate against him!