Eu şi blogosfera. Cum, când şi de ce?

Nu-mi amintesc dacă v-am spus vreodată cum am decis să am blog. Cert este că dacă ar fi trebuit să iau atitudine şi să fac pasul acesta… nu cred că l-aş fi făcut vreodată. Îmi place să scriu şi îmi place că de câţiva ani am trecut pe domeniu propriu. Ideea este, admit, că am fost împinsă de la spate să-mi deschid blog.

În ianuarie 2008 am făcut primii paşi în blogosfera românească. De ne-bună-voie şi silită :)) Rao, un vechi prieten, este “vinovat” că am devenit blogger. Nu pot să uit nici acum. M-a rugat să-mi fac cont pe Blogspot (platformă gratuită, pentru cine nu ştie) şi să-mi deschid un blog ca să-l ajut (să sprijin blogul lui). N-am vrut dar am cedat în urma insistenţelor. La fel m-a convins să încep să şi scriu câte ceva acolo. Într-o zi câteva rânduri, apoi alte câteva rânduri, printre ele câte o melodie şi uite aşa am ajuns să scriu.

Din cauza unei erori de server am pierdut toată arhiva din primul an. Nu sunt un noobie în ale calculatoarelor, deci nu a fost o eroare provocată de mine. Atunci m-am supărat şi mi-am propus să-mi cumpăr propriul domeniu & propriul hosting, să pot astfel să controlez content-ul blogului şi să am drepturi asupra lui (dacă plăteşti pentru ceva, eşti consumator… deci exişti!).

Eram în liceu şi nu aveam bani nici de un suc, d-apăi de domeniu şi hosting :)). Aşa că am început să cer bani pentru temele la info. Între timp (şi fără să ştiu) am câştigat premiul pentru unul dintre cei mai influenţi bloggeri din Muntenia (de la vremea respectivă). M-am trezit că mă felicitau colegi din blogosferă şi eu habar nu aveam de ce. Până când am primit un link şi s-a făcut lumină.

Meanwhile… Au fost perioade în care n-am mai avut deloc timp să mă ocup de blog. Shame on me! Cu toate astea, monitorul oficial al blogurilor spune că sunt pe poziţia 318 din peste 86.000 de bloguri. Şiiii sunt pe locul 6 în Campionatul Naţional de Blogging (ediţia a VI-a). Happy me! 😀

E o plăcere să fac parte din blogosfera românească şi mă bucur că am făcut acest pas. Au fost şi sunt în continuare avantaje, aşa cum au fost şi belele. Este o experienţă frumoasă, privind din ansamblu. Am trecut de la 3-4 vizitatori pe lună… la peste 6.000.

Per total scriu din pasiune. O parte din mine scrie şi pentru toţi oamenii care ştiu că mă citesc constant. Fără ei (adică fără voi) blogul acesta poate n-ar mai fi fost la fel astăzi. Poate n-ar mai fi fost deloc. Dar pentru că ceva e posibil, nu înseamnă că e probabil. Tricky 😉

Lots of hugs!