Ex Machina (film)

La începutul anului (a se citi în prima săptămână a lui 2015), am fost curioasă să aflu care sunt cele mai aşteptate filme ale anului. Printre ele se număra şi „Ex Machina”. Acum, că în sfârşit am apucat să-l văd, pot să confirm listele alea multe în care l-am văzut nominalizat la început de an, înainte de a fi lansat, drept unul dintre cele mai bune ale anului. Pe de o parte este artistic, pe de altă parte tehnic. Dar cel mai important este că reflectă caracterul omului (majoritar vorbind).

Filmul prezintă o săptămână din viaţa unui programator care este ales să testeze un robot cu AI (inteligenţă artificială). Adică robotul arată exact ca un om, cu bucăţi de piele artificială, cu un creier din materie care poate fi modelată şi care este conectată la browser pentru a cunoaşte cum anume gândesc şi cum anume simt oamenii – în funcţie de căutările pe care aceştia le fac pe internet.

În realitate, inteligenţa artificială este un subiect destul de controversat. În film, observăm cum anume se adaptează robotul la trările noastre, răspunsurile, gesturile şi chiar încrederea pe care alegem să i-o oferim. Este acest robot pregătit să treacă testul? Este această femeie artificială pregătită să cucerească un om şi să-i câştige încrederea? Cât de umană poate să fie? Sunt întrebări pe care le pun pentru a vă ajuta să vă faceţi o idee despre film. Dacă aş da răspunsurile aş fi spoiler. Nu-mi doresc asta.

Filmul, per total, este realizat foarte bine şi gândit în cele mai mici detalii iar finalul bifează aceleaşi standarde. Face toţi banii! Sper că v-am convins şi pe voi să-l vizionaţi 😉

Lots of hugs!

“There is nothing more human… that the will to survive!”