Am o năzbâtie de pisoi și o singură problemă în relația cu el. Mușcă. Mușcă la fel ca un câine de talie mică, cu diferența că spre deosebire de câine acest pisoi se încolăcește și cu greu mai poate fi smuls din mușcătură.
În rest e fantastic, nu mă lasă să vorbesc singură, stă cu mine la finalul unei zile grele ori când mi-e rău sau mă doare ceva. E ca un pansament pentru suflet când am nevoie să stea cineva cu mine și să-mi distragă atenția de la ce mă doare fizic sau ce mă frământă sufletește. Desigur, știu că un animal de companie nu e o jucărie, că nu există pentru a-mi face mie pe plac, ci este o responsabilitate mare și avem cumva grijă unul de celelălt. Până când se enervează și mă mușcă fără milă.
Medicul veterinar, la una dintre primele vizite pe care le-am avut, încă de când era pisoiul mic și mergeam pentru controale și vaccinuri, ne-a semnalat faptul că nu este ascultător și că asta se poate datora răsfățului. Da, nu contest, l-am super răsfățat de la început, din prima zi în care l-am luat de pe stradă, unde plângea sub o mașină. De exemplu, pentru că a ține un pisoi la apartament uneori mi se pare neadecvat, din cauza lipsei spațiului și a libertății depline de mișcare, din când în când îl scoatem cu lesa prin pădure ca să se simtă bine și să-și facă de cap. Să vadă ce părinți fantastici suntem 😀 .
Ni s-a recomandat, de către medicul veterinar, să îi semnalăm motanului când face ceva nepotrivit (de exemplu când mușcă rău) și eventual să-l pedepsim, unde ni s-a dat exemplu cu privarea de libertate care la pisici este printre cele mai mari pedepse (de exemplu să îl închidem 10 minute în cușca lui). Sau mai mult, dacă după 10 minute încă nu e liniștit. Noi avem o cușcă din material textil pe care mai avea un pic și o sfâșia în prima zi când am vrut să-l închidem. E o mică bestie :)).
Am încercat, desigur, și alte variante de a-l dresa un pic, de a-l face să înțeleagă faptul că mușcatul acela sălbatic e dureros și nicidecum o joacă. Așa cum există recompense caini există și recompense pentru pisici. Niște treats micuțe care se dau atunci când se poartă frumos, sub formă de recompensă, ca să țină obiceiul să se poarte bine, decent, prietenos.
Dresarea animalului de companie nu e deloc un punct forte de-al meu și recunosc asta. N-am rezistat să îi dau recompense lui Micu doar în momentele lui foarte bune, ci i-am mai dat din ele și când era neascultător, ca să reușesc să îi captez atenția. Singurul lucru la care mă pricep cu adevărat este să-l răsfăț. De la plimbat prin pădure și mângăiat pe burtică până la a-i cumpăra hrana uscata pentru pisici și conserve numai de la farmacia veterinară (variantele mai scumpicele întotdeauna). Și jucării. E casa plină de jucării de-ale lui Micu.
E clar, sunt extrem de slabă la parenting.
Voi aveți pisici? Și sunt ascultătoare? Tare curioasă sunt să aflu cum vă înțelegeți cu felinele din viața voastră. Dacă aveți sfaturi de dresaj, le primesc cu mare drag! ^_^
