Săptămâna trecută am primit o trimitere pentru niște chestii stomatologice și trebuia să merg pentru ele tocmai la București, la F.M. Medident – Institutul de Radiologie și Tomografie Dentară. Prima reacție a fost să mă bosumflu un pic, știind că atunci când trebuie să ajung la București trebuie să mă trezesc la 4 dimineața să prind trenul, să-l schimb (și să stau câteva zeci de minute până am legătura), să alerg prin București și să fie nevoie să scot ceva mai mulți bani din buzunar. Și să mă îmbrac cu o grămadă de straturi de haine, că în creierii dimineții e un frig de crapă pietrele. A doua reacție a fost să realizez că sunt o pacientă norocoasă, că medicul știa că sunt sensibilă și fricoasă, drept pentru care m-a trimis undeva unde există aparatură foarte bună și disconfortul creat de investigații e minim. Am mulțumit pentru trimitere și a rămas să ne vedem după investigațiile pe care trebuia să le fac.
Am decis să nu amân lucrurile astea, așa cum nu-mi place să amân nimic în viață, astfel că în prima sâmbătă m-am trezit cu noaptea în cap și am plecat spre Institutul de Radiologie și Tomografie Dentară. Mă uitasem deja de acasă pe Google Maps (prieten de nădejde) și știam ce metrou să iau și cât mai am apoi de mers până la institutul cu pricina. E undeva în zona Unirii și sunt aproximativ 600 de metri de la metrou și până acolo. Asta era partea bună la care m-am uitat pe internet. Există și o altă parte, desigur.
Partea proastă e că am decis eu să-mi fac temele, ca de obicei, și să analizez site-ul celor de la F.M. Medident, cât și pagina de facebook și, desigur, review-urile celor ce au trecut pragul acestui institut. Nu știu cum să pun lucrurile în cuvinte încât să nu mă agit din nou. Erau majoritar numai review-uri de o steluță, rar câte una de 2 steluțe, toate fiind completate de câteva rânduri de nemulțumiri. E drept, oamenii se arătau mulțumiți de aparatura de acolo, menționând că acesta era motivul pentru care erau nevoiți să meargă la F.M. Medident, însă erau de-a dreptul nemulțumiți de personalul din cadrul institutului.
Eu, deși sunt un om de neclintit în viața de zi cu zi, sunt fricoasă când e vorba de medici și sistem medical în general (domeniul acesta este un fel de “călcâiul lui Ahile” pentru mine). Dacă vrei vreodată să mă vezi cu garda jos, du-mă într-un spital sau într-o clinică. Aceasta fiind situația, citind review-urile de pe pagina de facebook m-a luat o frică de parcă urma să merg la tăiat. Și mai aveam și 4 intervenții de făcut, nu una.
Am ajuns, am intrat în clădire… și nici bine nu m-am uitat în stânga și în dreapta că deja m-a întrebat cineva, cu zâmbetul pe buze, dacă am trimitere. Cred că în maxim două minute toate datele mele erau notate și am fost rugată să aștept pe un scaun până sunt strigată. Era ceva lume acolo, deși era sâmbătă și e program mai scurt decât în cursul săptămânii (cred că sâmbăta venim mai mult noi, cei din afara Bucureștiului).
După alte două minute deja am fost luată în primire de două persoane și am fost condusă într-un cabinet pentru primele două chestii – OPG (Panoramic X-Ray Digital) și teleradiografie de profil. Evident, nu m-am putut abține să nu spun ceva chiar înainte de a intra în cabinet :)). Am recunoscut că mi-e frică și am întrebat dacă doare ceva din ce urmează să fac. Știu că în mod normal radiografiile și chestiile similare nu dor, dar sunt unele aparate care crează un anumit disconfort, mă ia frica, mă stresez și începe să-mi fie rău de la fiere. Mi s-a răspuns frumos că nu doare nimic și că n-am de ce să-mi fac griji. Ooook. Când am ieșit din cabinet chiar am fost bucuroasă de cât de frumos s-au purtat cu mine și câtă răbdare au avut încât le-am mulțumit 😀 .
În al doilea cabinet în care am intrat am avut din nou grijă să fiu sinceră și să spun că mi-e frică :)). Eu sunt de părere că e ok ca medicii și asistentele să știe lucrul acesta. Da, există cazuri în care ni se răspunde urât (în spitalele publice de obicei), însă sunt și oameni care înțeleg situația (la străini se numește White Coat Syndrome) și au grijă să nu leșinăm pe acolo (am făcut-o și pe asta de două ori, deși mi-e rușine să recunosc, am căzut ca bolovanul). Ei bine, în acest al doilea cabinet m-au întâmpinat cu zâmbete largi și frumoase, dar și cu glume care m-au ajutat să mă relaxez. Eram acolo pentru fotografii de diagnostic. Vreo 3 ustensile , câteva minute și… gata, am scăpat. Dar, sincer, a fost așa de plăcut să fiu acolo încât aș mai fi stat. Chiar m-au făcut să mă simt foarte bine.
De acolo am fost condusă în al treilea cabinet pentru a bifa și ultima chestie din trimiterea de la medic – scanare intraorală și printare model maxilar+mandibulă. Scanarea intraorală este o variantă performantă a amprentării orale (cea care se face cu pastă, folosită adesea pentru a fi luat modelul danturii pentru aparatul dentar). Am înțeles că amprentarea orală e foarte incomodă și mă bucur că am fost trimisă la Institutul de Radiologie și Tomografie Dentară F.M. Medident pentru că acolo au aparat pentru scanare intraorală, iar lucrurile decurg de la foarte bine în sus. Nu este niciun disconfort. Am impresia că aparatul acesta a fost inventat special pentru pacienții sensibili și fricoși, ca mine. Arată ca un aprinzător de aragaz (asta a fost prima chestie care mi-a venit în minte 😀 ), numai că în capăt are o cameră foto care face 3.000 de poze pe secundă și, cu ajutorul tehnicii triangulației, un program realizează forma 3D a danturii. Ba chiar aveam o plasmă mare în față și vedeam în timp real, adică în timpul scanării intraorale, cum se îmbină toate pozele formând dantura mea în format 3D.
După toate astea am plătit și am plecat, dosarul cu rezultatele urmând a fi trimis de cei de la institut către medicul meu. Deci am scăpat și de cărat dosar cu x număr de chestii în el. All good.
De ce am simțit nevoia să împărtășesc experiența mea de acolo? Nu excelez la partea de timp liber, însă experiența mea în cadrul celor 3 cabinete ale Institutului F.M. Medident a fost atât de bună încât contrazice majoritatea review-urilor de pe pagina de facebook. Desigur, dacă mai ajung acolo pe viitor și o să am parte de alt tratament, n-o să ezit să scriu din nou. Însă în prezent sunt foarte mulțumită de cum au decurs lucrurile și, sincer, mi-e greu să îmi imaginez cum de oamenii care s-au purtat exemplar cu mine ar putea fi altfel.
Ma bucur ca ai avut noroc de o experienta fara durere si de oameni pozitivi pentru ca si eu sunt terorizata de spitale mai ales de cele publice. Asta m-a facut ca de cativa ori sa ma imprumut si sa-l duc pe Dragos la privat, dupa ce la policlinica de copii l-au chinuit rau de tot pentru niste analize.
Din acelasi motiv aleg si eu sa merg la privat. Mi-e frica de mizeria din spitale, de lipsa aparaturii necesare si de lipsa produselor de baza (spirt, pansamente, chestii de genul acesta). Ultima oara cred ca am fost la spitalul judetean cu o trimitere pentru ecografie la glanda tiroida… si m-au trimis acasa, mi-au zis ca n-au ecograf pentru asa ceva :|.
Și tu îți pui aparaaaaat? Si eu mi-am făcut dosarul orto la ei, chiar am fost mega mulțumită de servicii 😀
Nu știu încă dacă îmi voi putea pune 🙁 . Voi afla în funcție de rezultatele de sâmbătă. E o situație mai complicată.
Of, înțeleg, țin pumnii și sper să fie bine!
Mulțumesc mult, Ioana! ♥
Hmmm, de obicei nu sunt Gica Contra, dar eu n-am avut parte de experiente asa placute la ei. Poate nici n-am nimerit eu la cine trebuia, ca se stie ca unii angajati sunt mai draguti oriunde te-ai duce, dar m-am simtit ca un cartof. Ai fost norocoasa ca ai apucat sa spui ceva, eu nu am avut timp si s-a nimerit tocmai atunci sa am un atac de panica. In momentul in care mi s-a zis sa inghit, eu nu puteam nici sa respir si am avut parte si de o voce ridicata. Pe de alta parte, mama a fost si ea la ei si si i s-a parut ok. De-aia zic ca depinde si pe cine nimeresti pe tura sau in cabinet.
Îmi pare rău că ai avut parte de o experiență neplăcută. La mine s-a derulat totul super super bine, de asta mi-am și făcut timp să scriu pe blog despre experiență :D. Și nici n-am dat așa de mulți bani cum citisem pe net în recenzii, unde oamenii se văitau că sunt prețuri ca de centrul Bucureștiului. Banii ăștia se dau și la clinicile particulare din Târgoviște, deci nu e chiar așa teroare cu lista de prețuri 😀 .
La preturi sunt OK, cam astea sunt preturile peste tot. Sunt si avantaje, ca se misca totul repede la ei, de exemplu.
Adevarul este ca in orice spital, policlinica, clinica sau laborator un zambet si o vorba buna sunt extrem de importante. Din nefericire, am ajuns de nenumarate ori cu fetele la spital sau in laboratoarele de analize, am dat peste doctori sau asistente foarte dragute sau amabile, insa am dat si peste acrituri… de imi venea sa uit ca am un copil speriat si bolnav pe care il tin de mana. Cred ca celor mai multi ar trebui sa li se impuna sa invete si despre comunicare, tonul vocii dar si ce cuvinte sa adreseze pacientilor. Ma bucur ca ai avut o experienta atat de placuta si multumim ca ai impartasit-o cu noi, asa stim si noi unde sa mergem cu incredere!
Cu mare drag! Imi pare rau ca ai trecut prin situatii nu tocmai placute in ceea ce priveste sistemul medical. Cred ca niciunul dintre noi n-a scapat de astfel de experiente… Poate si asta e un motiv pentru care, de cand am crescut si am banii mei, optez tot mai des pentru clinici particulare.
Buna! Si eu trebuie sa-mi fac exact aceleasi investigatii, dar am nevoie de rezultat in mai putin de doua saptamani. De aceea voiam sa te întreb dacă știi încât timp sunt gata. Mersi frumos!
Bună, Ingrid! Mie mi-au spus că sunt gata în 4 zile și le vor trimite ei către medic. Nu știu dacă se procedează astfel cu toți medicii, adică să fie trimise dosarele cu rezultatele direct către ei, însă timpul ar trebui să fie același 😀 . Poți căuta pe net un număr de telefon de la ei, să suni să verifici.
buna, si eu trebuie sa mi fac dosarul la ei pt aparat sapt asta si s tare curioasa cam care ar fi costul in total .ma poti informa,te rog ?
Eu am dat 330 de lei. Am păstrat bonul fiscal pentru că vreau să fac totalul cheltuielilor la final de tot. 😀
Toti cei care lasa reviewurile alea negative la FM Medident care si pe mine m-au speriat initial sunt:
– concurenta
– oameni care au incercat sa faca glumite si nu li s-a permis sau pur si simplu nu li s-a raspuns
– casca gura ametiti pe care trebuie sa-i strigi de 5 ori pana te aud si carora le trebuie repetat un lucru simplu de cel putin 3 ori pana sa il inteleaga
– barbati carora nu li s-a raspuns la avansurile catre asistente (chiar se plangea cineva pe google maps ca nu a putut sa extraga un zambet de la una din fete)
– alte specimene umane obisnuite sa stea 2 ore la doctor si sa se foloseasca de personal drept psihanalist
Deci mergeti cu incredere, oamenii aia sunt pusi pe facut bani, nu stau la povesti, nu te amana, nu te tin inutil si nu iti pierd timpul. Intri, faci poza, pleci. La fel ca la cabina foto. E foarte vestica abordarea asta, dar noi inca traim in est, asta e clar!
Hah, da! M-a amuzat comentariul pe alocuri, sunt familiarizată cu tipurile de persoane enumerate 😀 .