Fără titlu.

Azi îmi vine să plâng, să ţip, să sparg cuvinte în atâtea mii de bucăţi încât să nu se mai poată descompune mai mult. Subconştientul e un nemernic, un tiran al secolului XXI a cărui pasionată muncă este să aprindă lumina acolo unde cu greu am strins-o, acolo unde ne-au trebuit milioane de clipe ca să apăsăm întrerupătorul, să stricăm instalaţia… Vine cu o ditamai nonşalanţa şi doar aprinde lumina în aşa durere încât să vezi tot ce ai vrut să nu mai vezi vreodată.

Sunt într-un tunel la capătul căruia văd lumina. Dar m-ai întrebat dacă aia e lumina pe care vreau să o văd? Ai ştiut sau ai bănuit vreodată că singura lumină pe care voiam să o văd era cea reflectată de retina ta?
Subconştient nemernic.