Femeile grase vs. femeile urâte

Văd tot mai multe femei care se condamnă pentru cum arată. Este o situaţie pe cât de complicată… pe atât de simplă. Paradoxal. Dar sunt convinsă că pentru fiecare problemă există cel puţin o rezolvare. Hai să vedem cum stau lucrurile de fapt.

1. Femei care au probleme cu greutatea.
Aici nu mă refer la un pic de grăsime pe coapse sau un colăcel născut din pasiunea pentru ciocolată. Mărunţişurile astea se pot încadra la “forme apetisante” sau “frustrări inutile”. Deci nu la ele mă refer. Vorbim, dând cărţile pe faţă, de femeile grase. Iar situaţia este următoarea: Am văzut şi am avut plăcerea de a cunoaşte femei grase şi frumoase! Mai frumoase MULT mai frumoase decât zeci de slăbănoage arogante de care m-am tot lovit de-a lungul timpului. Pe de o parte, există femei care se luptă cu greutatea lor dar care nu uită să zâmbească din tot sufletul şi să vorbească atât de frumos încât să le asculţi de fiecare dată cu mare drag. Pe de altă parte… există grase nesimţite care au drept obiect vestimentar favorit tricoul hyper mulat şi suficient de scurt încât să se vadă şi fundul dar şi minim doi colaci. Ca să fie tabloul complet, în cele mai multe cazuri au şi un vocabular pe măsură.

Tot această primă categorie se poate divide astfel:
a) femei care fac sport sau care ţin regim (sau amândouă)
b) femei care nu se respectă şi care vor cu orice preţ să fie nesimţit de grase pentru tot restul vieţii lor
c) femei care au probleme cu glanda tiroidă şi care, indiferent de regim, nu pot scădea în greutate (o problemă destul de sensibilă pe care nu o doresc nimănui)

2. Femei cu chip urât.
Mă holbam într-o zi în tren la o astfel de femeie… Era prost îmbrăcată, vorbea urâţel şi nici faţa nu prea o ajuta. Dar când a început să zâmbească şi să-şi etaleze minunata dantură… jur că s-a luminat compartimentul în care ne aflam. Mi se părea incredibil cât de mult se putea schimba doar zâmbind. Aşa că mi-am învăţat lecţia şi de atunci nu-mi mai fac păreri preconcepute despre urâte. În acelaşi timp, în celălat taler al balanţei stau cuminţele urâtele care nu vor nici în ruptul capului să găsească un atu şi să-l scoată în evidenţă. Să fii urâtă şi să rămâi la fel de urâtă sună a… lene. Şi a lipsă de respect faţă de sine. Dacă faţa nu le ajută, dacă nu le place să meargă la cosmetică să schimbe ceva (forma sprâncenelor, problemele cu tenul etc.) ar putea măcar să aibă un corp de invidiat! Să lucreze pentru asta, căci o grămadă de femei îşi dau silinţa la capitolul acesta. Ar mai fi, cred că cea mai simplă parte, să înveţe câteva trucuri de machiaj cu ajutorul cărora să mascheze defectele deranjante. Dar… lenea unora este mai mare decât Burj Khalifa.

În concluzie… Femeile grase pot fi frumoase. Femeile urâte pot fi frumoase. Cheia este voinţa. Un lucru atât de mărunt care schimbă totuşi atât de multe.