Fericire pe Strada Ficţiunii

Mă plimb uneori pe Strada Ficţiunii, acolo unde spaţiul pietonal se împleteşte cu magnoliile ce-l umbresc. Oamenii sunt de tot felul, o diversitate culturală precum în capitalele europene, o diversitate emoţională ca-n cabinetul unui psiholog. Zâmbete şi lacrimi seci se rostogolesc în aerul rece. Doar cărţile şi îmbrăţişările lungi mai dau speranţă oamenilor dintr-un prezent atât de neutru.

Vă povesteam într-un articol anterior că visez să am un perete al sufrageriei sufocat de rafturi din lemn masiv, fiecare centimetru pătrat să fie dedicat exclusiv cărţilor. O impresionantă bibliotecă proprie la care mă gândesc şi pentru care cotizez de pe vremea adolescenţei. Într-o zi va prinde viaţă, nu există niciun dubiu. Între timp cumpăr cărţile (pe care deja nu prea mai am pe unde să le pun, unele dintre ele stau teanc pe birou).

Cu fiecare carte mă simt tot mai bogată! Aş sta timp îndelungat în librării… dacă situaţia financiară nu m-ar deprima când mă gândesc că abia dacă-mi permit o carte, uneori maxim două. Sunt ca un copil într-un magazin plin de dulciuri :))

De-a lungul timpului am învăţat să mă feresc de unele edituri, care publică mizerii pe bandă rulantă. Tot timpul este cel care m-a lipit, precum un timbru, de edituri bune. De exemplu iubesc Editura ALL pentru colecţia de literatură “Strada Ficţiunii”. Această colecţie are cinci mari categorii (Clasic, Contemporan, Crime, Bestseller, Lista lui Alex. Ştefănescu) de unde pot să-mi aleg de fiecare dată câte ceva.

De la o vreme m-am îndreptat către literatura contemporană şi mi-am permis să optez, majoritar, pentru scriitori români. Care este cel mai bun combustibil pentru a scrie capodopere dacă nu o ţară care se destramă? Şi frigul de pe chipurile celor din jur, nesiguranţa zilelor ce vin tot mai grăbite în mantia lor gri, maşinile de tocat din sufletele noastre cârpite… Toate acestea m-au determinat să mă ridic pe vârfuri şi să-ntind mâna către raftul scriitorilor contemporani români.

Raftul virtual din colecţia de literatură “Strada Ficţiunii” m-a făcut să tânjesc după cartea “Nono”, scrisă de Renata Carageani, o scriitoare pe care am descoperit-o recent pe blogul unui prieten, o scriitoare departe de a fi arogantă, un om. Acest ultim aspect cântăreşte mai mult decât o grămadă de alte cuvinte. Mi-a mai făcut cu ochiul o carte semnată de Vlad A. Popescu – “Viaţa face toţi banii”. Un amalgam de umor şi tragedie. O să notez ambele publicaţii în scrisoarea pentru Moş Crăciun. Trăiesc cu speranţă, ca tot românul… 😀

Strada Ficţiunii există pentru mine, pentru tine şi pentru fiecare om dispus să-şi umple puţinul timp liber cu ceva care să merite cu adevărat. Ne întâlnim la mijlocul drumului! 😉

Acest articol a fost scris pentru competiţia SuperBlog 2014.