Flash-uri din sens opus

Romanul de debut al polițistului brașovean Marian Godină, roman intitulat Flash-uri din sens opus, l-am comandat de pe net când era disponibil pentru precomandă, deci în urmă cu 3 ani. M-a încântat pe atunci ideea că toate exemplarele comandate înainte de lansare urmau să aibă autograf. Și într-adevăr cartea mi-a sosit cu autograf. Sau ceva mâzgăleală indescifrabilă acolo, însă sper totuși să fie singura chestie semnată de un polițist pe care o primesc vreodată 😀 (îmi place să cred despre mine că sunt un cetățean model și că asta n-o să se schimbe).

Flash-uri din sens opus a apărut la editura Curtea Veche (editură la care au apărut multe alte cărți bune pe care le-am citit). E în format clasic, de 13x20cm, iar numărul paginilor ajunge până la 192 (deși, acum că am terminat-o de citit, aș fi vrut să aibă mult mai multe pagini, o să înțelegeți din rândurile de mai jos de ce).

Pe Marian Godină mulți îl știm de pe facebook sau de pe internet în general vorbind, pentru că a apărut și în presă de multe ori. Este un polițist brașovean care, după ani și ani în care a fost martor al neregulilor din sistem, a început să scrie mici povestiri/întâmplări pe net – atât inspirate din meseria lui, cât și din viața personală. El este totodată cunoscut pentru faptul că nu s-a sfiit să amendeze persoane cu anumite funcții importante, atunci când s-a dovedit că au încălcat legislația rutieră. Lucrul acesta l-a ridicat mult în online și-mi amintesc că astfel am ajuns să-l urmăresc și eu la vremea respectivă, când Marian Godină încă era la începutul perioadei de glorie din online. Până la urmă, așa am ajuns să-i cumpăr și cartea, deși habar nu aveam despre ce este. Îl admiram ca polițist și am vrut să susțin un om pe care-l admir, cumpărându-i cartea. Oricum în România autorii nu au șansa de a se îmbogăți din scris, poate nici de a trăi din scris, așa că decizia de a-i cumpăra romanul de debut mi s-a părut una bună.

Romanul Flash-uri din sens opus reprezintă bucăți din viața autorului, o poveste spusă pe alocuri pe repede-înainte, menționându-se și faptul că a fost un copil obișnuit dintr-un cartier de la marginea Brașovului. Povestea de viață debutează oarecum cu pregătirea pentru bacalaureat și Școala de Poliție din Câmpina, această parte a cărții fiind relaxantă și amuzantă, deși cu păreri de rău pe alocuri, că doar e vorba de vârsta la care mulți dintre noi am descoperit că viața nu e chiar așa cum ne-am imaginat-o, cu atât mai puțin sistemul din țara în care trăim.

Apoi romanul devine mai serios, Marian Godină relatând mici întâmplări ce s-au petrecut după absolvirea Școlii de Poliție și cum i-a fost dat să cunoască sistemul. Mi-a rămas în minte chestia cu tremuratul prin intersecții, acțiune pe care trebuia să o facă aproape degeaba, mai mult pentru a se obișnui cu ideea de a face parte din traficul rutier. Și, în fond, de a se obișnui și cu ordinele superiorilor. Pe alocuri mai sunt presărate și întâmplări haioase din viața de polițist, iar capitolul “Petrică” a fost fără niciun dubiu memorabil, că mi-au dat și lacrimile de râs, iar apoi i-am sugerat și prietenului meu să-l citească și am râs din nou cu poftă.

Polițistul brașovean nu se sfiește să scrie însă nici despre viața amoroasă, capitol la care n-a fost prea norocos. Dar, vorba aia, mulți dintre noi am trecut prin asta. A vorbi deschis despre ghinionul amoros e totuși dovadă de tărie de caracter și încredere în sine. Cu toate astea, Marian a găsit perfect cuvintele pentru a descrie câteva părți din relațiile pe care le-a avut, chestie pentru care e de lăudat.

Cam a treia parte a romanului devine chiar mai serioasă de atât. Adică dincolo de viața personală și de neregulile oarecum minore pe care le-a întâmpinat la începutul carierei lui, Marian Godină povestește despre cum i s-a cerut de la serviciu să-și închidă profilul de facebook, fiind totodată și pus în niște situații jenante, folosindu-se un vocabular neadecvat pentru niște persoane în funcții mari. Această parte a romanului este, așadar, despre probleme serioase din sistemul acestei țări. Lăudabil e că toate sunt integrate frumos, explicate în scris cu sentimentele omului dincolo de orice uniformă, având totodată o putere interioară lăudabilă. Admit, până și mie mi-e teamă uneori să mă lupt cu sistemul, pentru că știu că-i defectuos și că nu pot schimba prea multe. Însă polițistul Marian Godină este unul dintre acei oameni care au luptat împotriva curentului și care s-au impus atunci când au constatat că ceva nu este în regulă. Poate nu întotdeauna, că mai sunt și bătălii pierdute, dar e de apreciat că s-a ridicat și a ținut piept multor nereguli.

În contextul politic al zilelor noastre, cartea Flash-uri din sens opus este o speranță. Speranța că se pot face lucrurile așa cum trebuie, fără să fie vorba de înclinări către situații favorabile sau persoane sus-puse.

Consider că alegerea autorului de a publica această carte este, așadar, una bună. Sau chiar mai mult decât bună. Admit, pe facebook nu-l mai urmăresc ca la început, dar nici nu mai stau eu pe net la fel de mult ca-n urmă cu 3 ani. E de lăudat și stilul scrierii, anume că e ușor de parcurs de oricine, pe înțelesul tuturor, dar pe alocuri fiind și mesaje “printre rânduri”. Textul aduce original tocmai faptul că un polițist scrie despre nereguli din interior, la care noi nu am avea acces în mod normal – începând cu Școala de Poliție și terminând cu meseria în sine.

Întâmplarea a făcut ca eu și Marian Godină chiar să ne întâlnim. Din fericire întrevederea n-a avut loc în trafic, ci la un eveniment (ediția din 2017 a Webstock-ului, adică cea mai mare conferință de social media din România). Asta se întâmpla practic la un an după ce cumpărasem eu romanul lui, însă nu-l citisem încă și evident nu puteam face nicio remarcă pe tema asta. Acum, că am citit Flash-uri din sens opus, parcă mă bucur și mai mult că am avut ocazia să ne vedem și să schimbăm câteva cuvinte. Tot atunci am avut plăcerea să o cunosc și pe Georgiana, care între timp a devenit soția lui. Și, pe bună dreptate, chiar se potrivesc, ea fiind o dulceață de fată.

În loc de concluzie…
Bun tare romanul! 😀

*se găsește în următoarele magazine online: Libris.ro, Elefant.ro, Carturesti.ro și Cartepedia.ro