Nu mă impresionează oamenii care folosesc cuvinte pompoase. Fie pentru că nici ei nu le înţeleg (şi-s mulţi în situaţia asta), fie pentru că o fac doar să impresioneze (iar păcăliţii sunt ăia cu IQ mai mic sau egal cu al lor). Dar turmele sunt la modă. De ce să n-ai fani dacă poţi? Şi de ce să nu ştie şi restul lumii ce “valoare” ai? Calculată, evident, funcţie de numărul indivizilor care te ascultă şi materia cenuşie pe care ei (n-)o posedă.
Stimabile oi de pretutindeni, nu mă interesează nimic din ce credeţi dar mă amuză şi scârbeşte totodată faptul că lipsa mea de atenţie vă deranjează.
Am ales deja cu ce vreau să mă complic în viaţă şi clar nu-i vorba de justificări sau explicaţii pentru opiniile pe care le am, plăcerile vinovate sau nevinovate pe care mi le împlinesc, alegerile vicioase pe care le îmbrăţişez şi păcatele delicioase pe care le fac de cele mai multe ori conştient. Asta e la fel ca partea în care eu aleg să nu explic, din simplul motiv că nu veţi înţelege, de ce prefer să ies pe stradă în pijamale decât în nişte chestii kitch-oase şi de prost gust. Vomă. Atât am de zis aici.
Sunt un om simplu, de asta folosesc cuvinte simple. Jos pălăria pentru oamenii care au înţeles rândurile de mai sus şi… atât. Oilor le dau informaţiile pe rând, altfel risc să mă simt (sigur că da) vinovată pentru scurtcircuitele care s-ar putea produce la procesare.
Cuvintele simple sunt cele mai bune, in toate situatiile si pentru toate categoriile de oameni. Folosirea acestor cuvinte este o adevarata arta. Bravo tie ca o stapanesti.