Sunt coşmarul mamei mele în ceea ce priveşte mâncarea. Şi nu doar al ei, dacă stau bine să mă gândesc, ci şi al rudelor, cunoştinţelor şi tuturor oamenilor pe care-i vizitez şi mă îndeamnă să stau la masă.
Am o problemă. De fapt, mai multe. Pe de o parte am probleme cu fierea. But that’s nothing compared to… Pe de altă parte sunt sclifosită la superlativ. Mănânc doar anumite alimente, gătite într-un anumit fel! De exemplu urăsc ciupercile, le dau jos de pe orice pizza şi refuz orice mâncare cu acest ingredient. Dar le mănânc în sarmale (în combinaţie exclusiv cu orez, nimic altceva). Carne mănânc foarte foarte rar. Nu pentru că iubesc animalele, n-are nicio treabă cu asta, ci pur şi simplu pentru că nu prea îmi place. Ouă, la fel, foarte rar. Şi refuz să mănânc prăjituri care conţin mai mult de 4-5 ouă. Proces la care trebuie să asist, pentru că urăsc chestia albă care e prinsă între albuş şi gălbenuş. În concluzie, proteinele le iau din… aer :)).
Nu am mâncăruri preferate… pentru că atunci când am avut m-am asigurat că le mănânc până mi se ia de ele. Am, în schimb, pofte. De când mă ştiu! Pofte serioase! Uneori mă trezesc noaptea şi merg la magazin. Procesul e nasol, mai ales când e frig, că nu pot să merg doar în pijamale. Dar se merită.
În afara faptului că uneori mi-e rău de la fiere iar alteori sunt doar sclifosită, sunt slabă. Atât de slabă încât peste tot pe unde mă duc toată lumea vrea să îmi dea să mănânc. Fără excepţie. Până mai acum câţiva ani îmi era ruşine să refuz, înghiţeam câte ceva, mai în silă, mai obligată din priviri… iar apoi mă trezeam că îmi e rău şi zac jumătate de zi. În prezent, deşi încă mă simt aiurea să refuz, am învăţat să spun nu. Majoritatea se supără pe mine… Dar nu e nimic personal. Pur şi simplu aşa sunt eu. Sunt bună la casa omului, nu consum mult 😀
Ma faci sa rad desi e de un suspin, doua, chiar si-o lacrima. Sincer!
Pentru ca am patit la fel, am ramas la fel.
Asa ca … incurajare: lumea o sa se obisnuiasca si nu te vor mai invita.
Uneori tu chiar o sa vrei o bucatica de prajitura dar …, cum toti deja stiu ca …nu stiu ce si daca vrei ceva, o sa ajungi acasa si o sa iti prepari tu dulcele acela. Sau cumperi ceva in drum…, ceva, chiar si-un borcan cu castraveti acrii.
Zic eu…
Din proprie experienta spun.
Dar nu-i musai sa fie la fel in toate cazurile.
Pofta mare!
Si lasa ca-i mai bine slaba, sic!
Tot “experienta” vorbeste 😛
N-am probleme când poftesc de la cunoscuţi. Cer. Nu mi-e ruşine :d
Corect! Eu la fel :))