Noaptea trecută am ieşit din local. După terminarea apelului am mai stat câteva clipe afară. Era întuneric. Doar luminile stradale mai clipeau într-o adiere uşoară. Începuse să picure iar întunericul şi picăturile rare îmi dădeau o senzaţie de linişte. A ieşit şi el.
Aveam pe mine un top, deci umerii goi. S-a apropiat şi mi-a prins umerii în podul palmelor lui. Şi-a lipit apoi pieptul de spatele meu, pentru a mă încălzi. M-a sărutat uşor pe umărul drept.
Momentan am primit doar un sărut pe umăr. Atât de delicat…
Mă simt atât de bine datorită lui încât în acest moment amintirea celuilalt nu mai cauzează durere. Nu în acest moment. Am sufletul acoperit de un alt bărbat. Da, îmi este mai mult decât simpatic. Are acel “je ne sais quoi”. M-a atins.
Noaptea trecută n-am apucat prea mult. Bănuiam că va fi ceva sălbatic, pierzându-şi degetele prin părul meu, să simt că e acolo… Dar a fost atât de… beat. Da, beat. Mirosea a vodka. După sărutul plasat pe umărul drept, m-a luat în braţe tot aşa, eu stând cu spatele la el, nefăcând eforturi să mă întorc. Şi-a aplecat capul pe umărul meu şi atunci m-am sucit puţin. Avea privirea aia de cerşetor – “dă-mi un sărut, haide, dă-mi unul, te rog, Ioana”. Nu scotea nicio vorbă dar ochii erau sticloşi de la alcool. Până la urmă şi-a lipit buzele de ale mele şi le-a apăsat uşor. Avea acea graţie de parcă se purta cu mine cu mănuşi. Nu am vrut să stric momentul aşa că am răspuns la fel, într-un mod finuţ, şi m-am bucurat de incident.
Mă întrebam dacă mă va săruta vreodată cu adevărat sau dacă va trebui să mă mulţumesc cu gesturile astea de ursuleţ pufos. Dacă da, atunci nu-mi rămâne decât să plec. O scorpie n-are nevoie de tandreţe. Totul sau nimic devine, în acest caz, pasiune sau nimic.
După ce m-a sărutat finuţ… Picăturile de ploaie deveneau din ce în ce mai mari şi l-am rugat să se-ntoarcă în local, apoi m-am întors cu spatele. Simţeam nevoia să mai stau acolo, să mă iubească cerul. Simţeam că el nu s-a mişcat din loc. M-am întors să verific dacă intuiţia îmi joacă feste şi… era tot acolo. Mă privea tăcut. Ca un om cu alcool la bord care nu pricepea ceea ce tocmai se petrecuse, faptul că avusesem parte de un sărut delicat. Şi îl “gustase” cu mine. Deşi era seară, întuneric, vedeam în ochii lui teama. O teamă ca nu cumva eu să-i cer să renunţe la libertinismul care îl caracterizează. Dar eu nu schimb oameni. Ca să-i redau calmul, să-i alung teama asta… mi-am plasat mâna pe gâtul lui, cu degetele atingându-i urechea şi obrazul. M-am apropiat şi l-am sărutat cu brutalitate. Când am simţit că îi place, l-am muşcat de buza inferioară şi m-am retras. Apoi m-am apropiat din nou, dându-i senzaţia că vreau să-l sărut. Dar când a închis ochii şi a deschis gura, m-am retras. L-am lăsat aşa, vrând să-şi dorească mai mult.
Habar nu are că niciodată nu va primi mai mult.
Nu e genul meu dar mi-a făcut plăcere să-i ţin companie câteva minute.
P.S.: acest text este pură ficţiune.
Cel mai mult mi-a placut aici: "O scorpie n-are nevoie de tandrete."
Pacat ca e fictiune…deja eram luata de val:(
Cat de mult imi doresc o intamplare ca aceasta…slabe speranta sa avem parte de tot ce ne dorim atat timp cat nu avem cu cine.
Si eu care credeam ca esti indragostita , Ioana… 😀
@Ballykissangel
"Atat cat nu avem cu cine"? Cum adica nu ai cu cine?
P.S.: trebuie sa vorbim (in particular).
M-ai liniştit cu "pură ficţiune". Vodca în bărbaţi nu pot s-o sufăr. Mai ales în femei…
…. foarte frumos ….nu ma asteptam la asta … mai ales ca nu stiam ce o sa faci cu ideea mea :))
iar revenim la aceeasi inconfundabila replica:nu avem cu cine.fiti realiste si deschide-ti ochii bine.va tot plangeti ca nu aveti si ca nu e cum vreti voi.mai lasa-ti si de la voi.barbatul perfect nu exista.nu ma luati in nume de rau dar peste tot vad:aoleu ca nu am cu cine,ca nu ma gasit.dar dc trebuie sa te gaseasca el !?
P.S. romantismul e cel mai frumos lucru de pe pamant.dar mai mult il dezbatem decat sa il traim.
@Marius
Am zis “Cum adica nu ai cu cine?” pentru ca si eu sustin ideea ca sunt destui.
Plus ca barbatul perfect de care specifici tu, te asigur ca e doar un moft. Am avut tipi care s-au purtat extraordinar de frumos cu mine si paradoxul a fost ca nu m-am putut atasa de niciunul dintre acestia asa cum ar fi meritat. Am realizat intr-un tarziu ca defectele sunt cele care ne fac frumosi. Cateodata.
Nu te-am criticat pe tine.M-am referit la BallykisAngel.dar sa nu ma inteleaga gresit.E vorba de principiu.Pe unde ma uit pe bloguri e aceeasi poveste.a ca nu e genul meu bla bla bla.e vorba de mentalitate in primul rand.faptul ca spune asa ceva denota si o mare doza de ignoranta din partea respectivei.si in marea majoritate a cazurilor ce descrii ca esti pe net iti e greu sa spui in lumea reala.mai ales sa te comporti.ms ms.
Prin faptul ca am spus"nu am cu cine" ma refeream mai mult la chestia ca(si nu e neaparat vorba de mine) oricat te-ai zbate sa ii faci pe plac celui de langa tine, daca nu iti apreciaza faptele,mai ales, totul devine in zadar si te cam plictisesti sa vezi ca nu conteaza ceea ce faci. Partea cu barbatul perfect pentru mine cel putin nu exista pentru ca pana la urma nu e nimeni perfect. Iar de last, noi lasam atat cat este nevoie si se merita, dar este si de datoria barbatilor sa mai lase de la ei. Parerea mea!
Bravos mon cher!
A pai ce sa zic, te prinde al dracu "fictiunea" asta. Fictiunea … ptiu, drace scrisei cuvantu` de vro` 3 ori pana mi-a iesit corect, tot scriam "frectiune" (a dracu scapare freudiana, ce ti-e si cu subconstientu` asta). Deh, vrabia malai viseaza.
P.S.: constat ca starnisi demograficul masculin cu postarea asta. >:)
@Sfantu' Simon
Predominant la comentarii nu imi garanteaza ca este si predominant la citire. Dar m-as bucura sa fie asa 😀
waw … recunosc ca si mie mi-ar fi placut sa fie adevarat … si totusi simt ca asa e…sau daca nu e chiar asa ..e o idee in gen…