Uneori vreau să renunţ la Tot.
Vreau să o iau de la început doar pentru că începutul e întotdeauna cel mai uşor.
Să renunţ pe parcurs doar pentru că aşa m-am obişnuit.
Vreau să-mi îndes viaţa-ntr-o valiză şi să plec. Oriune. Numai să plec.
Să renunţ la vicii.
Uneori vreau să uit cine sunt, ce fac, chiar şi cum mă cheamă.
Vreau să mă pierd…
Uneori doar stau. Aş vrea să fac asta cu tine. Doar să stăm.
Să NU ne ultrainterpretăm tăcerea. Doar să stăm. Pur şi simplu. Să stăm şi atât.
E obositor să te gândeşti mereu la ceva. Nici după ce sting lumina şi vreau să adorm, nu reuşesc să adorm cu adevărat.
Stau cu ochii închişi în timp ce gândurile se ceartă între ele.
Mă gândesc la ce am de făcut a doua zi şi la ce-am făcut azi. Mă gândesc la ce am greşit şi la ce aş fi putut spune ca să repar. Mă gândesc cum să fac rău şi cum să fac bine. Mă gândesc să echilibrez balanţa. Mă gândesc la vreo întâmplare din liceu sau la alta de când eram mai mică şi de care să-mi aduc bine aminte. Mă gândesc la ce urăsc. Mă gândesc la multe chestii la care nu ar trebui. Mă gândesc şi la tine. Habar n-am de ce. Context? Mă gândesc că stăm. Atât. Mi se pare a fi cel mai greu lucru. Fără să ne gândim la nimic.
Tu… ai reuşit vreodată să îţi ţii mintea goală? Goală goală?
Să știi că și eu am câteodată dorința asta să uit de toate și de toți, să o iau de la început, Și eu simt sa plec câteodată și să nu mă mai uit în spate, cred ca sentimentul ăsta îl au majoritatea dintre noi în anumite momente, nu?
Dacă am reușit vreodată sa îmi țin mintea goala? Da, in miezul verii, stând pe plaja ascultând valurile mării, închide puțin ochii și imaginează-ți acel peisaj în minte, fară lume împrejur, doar soarele, vântul ce adie și zgomotul valurilor ce se sparg de țărm..
offtopic: pe zi ce trece mai apar steluțe pe blogul tău 🙂
As fi facut si cursorul in forma de stea dar era “prea mult”, asa ca am ramas “fidea” sagetii clasice.
Nu cred ca se poate sa iti tii mintea goala….. poate doar budistii
da am reusit, si e o senzatie stranie si placuta!
cred ca e normala dorinta ta:)
🙂 e cam greu sa am mintea goala…Poate asa suntem noi facute sa traim intens si sa analizam orice. Daca nu am face nimic ne-am plictisi ingrozitor…poate e mai bine cu mintea incarcata 😉
e mai simplu decat itzi imaginezi.
lucica oamenii sunt facutzi sa le faca pe amandoua … ideea e liberul arbitru
Nu am reusit niciodata sa nu ma gandesc la nimic…Gandurile vin in valuri,valuri.
Eu reuseam sa-mi fac liniste in ganduri si apoi ma gandeam ca nu ma gandesc la nimic. Niciodata nu am reusit cu adevarat.
E un paradox (părerea mea).
N-ai cum să conştientizezi că nu te gândeşti la nimic fara să fii “prezent”( să gândeşti )