Nu știu dacă sau cât de puțin se vede, dar mă emoționează faptele bune care nu au un gând rău ca piatră de temelie. Alimentele, pământul, aerul, sunt aceleași pentru toți. Nu și lumina. Unii oameni au o lumină aparte.
La început credeam că ține de educație, de modelele pe care oamenii le aleg în viață sau de cei deloc supraapreciați 7 ani de acasă. Am greșit, descoperind, mai târziu, că nu educația îi face pe oameni buni sau răi.
Am văzut că unii ajută necondiționat și în acest proces de sprijin nu sunt călăuziți de iubire sau credințe dubioase. Pur și simplu se simt împliniți atunci când sunt utili, atunci când pot fi de ajutor. Cred că una din scuzele plauzibile pe care o pot aduce întru susținerea lor este karma.
În urmă cu câțiva ani, era un gest firesc dacă îl ajutai pe vecinu’ să care mobila nou cumpărată până la unul din ultimele etaje. Acum, în schimb, “normal” este să nu te ajute niciunul și să înjuri de unul singur de fiecare dată când te oprești între etaje ca să-ți tragi puțin sufletul. Înainte era un gest banal dacă ți se rupea plasa, unu sau doi trecători se opreau și te ajutau să strângi gogonelele împrăștiate. Acum, normal este să le facă una cu asfaltul sau să te trimită de unde ai ieșit pentru că ai îndrăznit să încurci circulația pe trotuar. Ești un om de toată jena dacă plasa ta îndrăznește să se rupă. Dacă acum câțiva ani rămâneai fără combustibil și așteptai pe marginea drumului să oprească cineva, dura cam o jumătate de oră (cel mult) până ce automobilul o lua din loc. Acum… Stai tu mult și bine. Cel mai probabil mergi pe jos până la cea mai apropiată benzinărie (chiar dacă asta înseamnă câțiva km). Dacă cineva se împiedică și ulterior cade, atitudinea cea mai normală e să stai să te uiți, eventual să râzi sau să cronometrezi cât îi ia să se ridice. Să nu cumva să dai o mână de ajutor căci e posibil să-ți pice de la încheietură.
Cred că m-am făcut înțeleasă cu cele câteva exemple.
În ciuda acestora, am întâlnit, recent chiar, oameni cumsecade. Poate sunt sensibilă, dar pentru mine e emoționant să văd că mai există astfel de oameni. Jos pălăria!
Adevarat spus. Nu educatia face pe om, ci spiritul deschis care se face capabil sa admire si sa urmeze frumosul comportament din exemplul altora, dar si din convingerea proprie.
Unde mai gasesti Terra oameni saritori ca eu stiam ca sunt pe cale de disparitie?
Cred ca ma gasesc ei pe mine. Nu stiu care e chestia :d
jos palaria pentru Tine mama terra!
unii au uitat de sine si nu mai au ce sa transmita
in schimb tu transmiti multa caldura si iti doresc tot binele din lume
Paste Fericit! ca de Pasti nu paste nimeni
Paste Fericit si tie! >:D<