Autor: Adina Milea
Că tot veni vorba de Valentine’s Day…, poate că mulți mă vor critica acum, însă îmi permit să fiu sinceră. Nu obișnuiesc să spun TE IUBESC atât de des, dar mă bucur atunci când alții o spun și o demonstrează. Pare-mi-se că toată treaba aceasta cu Ziua îndrăgostiților (în românește, că englezește o știm) este un pamflet și trebuie tratată ca atare!
Arătăm iubire doar pe 14 februarie? Cred că v-ați înjosi făcând acest lucru doar acum!?! Ziua îndrăgostiților trebuie să fie în fiecare zi. Iubirea nu trebuie proiectată, ci trăită. Nu putem pune dată de valabilitate sentimentelor și nici oamenilor care vin și pleacă din viața noastră.
Astăzi am trăit o stare mai aparte, dar frumoasă. Pentru mine Valentine’s Day nu există… deocamdată, însă aș putea nota undeva ziua de azi ca fiind „The Friendship Day”. Da! Fix așa! Să nu vă mirați atunci când spunem că nimic nu-i întâmplător. Chiar nu e. Toate sunt cu un motiv anume. Am descoperit un om care îmi era rătăcit pe undeva prin lista mea de prieteni de pe Facebook. Nu uitasem de el. Nu am cum la ce atitudine dezinvoltă mi-a rămas în minte după una sau două întâlniri cu ea. Da, este o EA, nu un El :D.
Ioana Radu, blogger-ul care încă se mai gândește că și cultura mai e imporantă pe undeva, care spune și crede că e ok în a citi cărți, nu tricouri, căruia îi cam lipsește puțin stima de sine și lista poate fi lungă…! I-am promis că voi vorbi puțin în acest articol despre legătura asta dintre noi, dar cu condiția să nu o laud tare. Nici nu aș fi făcut-o, Ioana!
So, go on…
Îți amintești cum era acum 3 ani? Ne întâlneam așa… întâmplător, pe la sediul unei televiziuni locale. Eu cu știrile, tu cu ceva proiecte noi și dornică de a te afirma în tot ceea ce ține de presă. Aveai idei, potențial și multă încredere în tine.
Tu spui că nu te iubești. Ce curios și coincidență. Nici eu nu mă iubesc. Las pe alții/altul să facă asta. Nu îmi pasă ce se crede citind rândurile de acum. Poate unii gândesc în direcții greșite sau poate alții vor înțelege ceea ce trebuie: nu trebuie să planifici o zi, un moment pentru a găsi oameni dragi pe care dorești să îi ai aproape. Știi cum e: puțini, dar buni. Aaaaa… și mai bine mai târziu decât nicioadată.
Să nu vorbesc eu despre tine? Măcar aici să-mi permit. Nu te știu îndeajuns, dar te asemăn cu acei oameni puțini, căci restul… e lume multă! Știi ce-ți trebuie ție, Ioano dragă? Puțin mai mult curaj în a-ți depăși barierele când vine vorba de cine ești și ce faci. Nu ești perfectă, dar în toată dezordinea ta arăți o ordine a lucrurilor care se întâmplă prin jurul tău. Și nu faci rău. Îți faci un bine și poate mai deschizi mintea încuiată a societății noastre de azi. Să fiu sinceră, lucrurile trebuie făcute cu atitudine și simț al umorului. Nu ştiu cum se face, dar le cam deții pe cele două. Mai apreciază-te puțin și o să vezi cum o să te simți. Totuși e ok că realizezi cum ești, dar nu uita ceva: tu ești cea mai importantă persoană din viața ta! Pentru asta nu trebuie să spui zilnic că te iubești. Fii conștientă că ești cineva printre alții!
Cam atât… deocamdată. Mulțumesc americanilor în secundele astea. De 14 februarie mi-am permis în a scrie șiraguri de gânduri unei prietene dragi.
Te pup, Ioana!
