(Guest post) Despre regrete

Fericirea se învață, părerea mea. Ești fericit atâta timp cât acționezi fără așteptări, faci ceea ce te face să te simți bine. Ești optimist, recunoscător, dăruiești, îți petreci timpul cu persoane la care ții, persoane care te fac să simți că trăiești. Trebuie să-ți pese de fericirea ta și să lupți pentru a fi fericit. Ești fericit atâta timp cât eviți regretele (ex.: „îmi doresc să fi spus/făcut acel lucru“). Lucrurile de genul acesta ne răpesc fercirea. De ce ne-ar părea rău pentru ceva ce odată ne-a făcut fericiţi? De ce am regreta ceva ce odată ne-am dorit?

Cu toții vrem să evităm acest cumplit sentiment al lucrurilor care puteau fi făcute altfel, în alt mod spus, al regretelor. Ne-am propus să fim prudenți, să evităm orice situație care ar putea să ne ofere mai târziu ocazia de a regreta… Dar, din când în când, ar trebui să ne oprim și să ne întrebam dacă nu cumva am uitat să trăim cu adevărat. Greșelile ne maturizează, dar nu ne schimbă în totalitate. Ori de câte ori am spune că nu mai acordăm o a doua șansă, o facem… O facem pentru că, deși negăm, asta ne face fericiți.
Regretăm întotdeauna timpurile trecute… Iulia Hașdeu spunea că “dacă am trăi pe atunci, am regreta vremurile de dinainte și tot așa…”

***articol scris de Roberta Lupoiu