Vreau să vorbesc despre accidentele alea fericite, când dai peste persoana potrivită pentru tine fără a o căuta. Consider că e cel mai deosebit lucru care ți se poate întâmpla. Nu cauți, nu te aștepți să apară și totuși se întâmplă.
După o despărțire, e greu să crezi că se pot întâmpla și lucruri bune. Dar atunci când nu știi ce să faci, cel mai bine e să nu faci nimic și să aștepți. E aiurea să auzi mereu „trebuie să mergi mai departe/trebuie să treci peste”. Vei face asta, numai că va dura puțin.
Treaba cu așteptatul are sens, dar nu e ușoară. Suntem dependenți să facem lucrurile să se întâmple și după să trecem mai departe.
Dar ce se întâmplă atunci când nu știi în ce direcție trebuie să pășești? Când știi că asta e ceea ce trebuie să faci, dar nu e ceea ce-ți dorești… Dar atunci când ți-ai pierdut interesul pentru tot?
Toate lucurile astea vin din faptul că îți asculți inima, nu din gândirea problemei și nu din încercarea de a o rezolva.
Pare absurd, dar câteodată e bine să crezi ca lucrurile magice se pot întâmpla… Câteodată trebuie doar să aștepți și să fii convins de faptul că meriți ceva mult mai bun decât ai avut. Mulțumirea, răbdarea… astea sunt cuvintele care fac magia să se întâmple.
Sunt perioadele alea când lucrurile pur și simplu încep să-și revină; sunt răsplata. Ele vin și în vise, dar din când în când iau o pauză pentru a curăța și a face loc de mai bine.
***articol scris de Roberta Lupoiu