Haina de blana – de la gânduri critice și până la priviri admirative

Îmi amintesc și acum momentul în care am pus pentru prima oară mâna pe o haina de blana. Era atât de moale, pufoasă, deasă și evident scumpă. Haina de blana în cauză aparținea unei persoane cu o situație materială mult mai bună decât avusesem eu vreodată. Pe de o parte mă încurajam singură, ca vulpea care nu ajunge la struguri, că eu n-o să port vreodată o blana naturala. Și aveam doar două motive pentru asta, anume că există și blănuri artificiale la fel de frumoase (știam că nu-i așa, dar continuam să-mi spun asta până când probabil aș fi crezut-o) și că alimentar vorbind sunt aproape vegetariană (mănânc carne o dată pe lună). După calculele mele, un om care consuma carne de 3-4 ori pe săptămână… în decurs de vreo 30 de ani era cu mult mult mai vinovat decât mine. Practic, o haina de blana naturală ajunge să fie dată din generație în generație, depășind bariera celor 30 de ani dați ca exemplu.

Haina de blana și lupii moralizatori

Cu trecerea timpului am început să văd și altă latură a lucrurilor. Majoritatea oamenilor care mă tratau cu agresivitate verbală când ziceam ceva de blanuri naturale erau oameni care purtau încălțăminte de piele ori care aveau genți de piele sau tapițerie de piele la mașină. Ori părinții lor purtau încălțăminte din piele. Pentru mine toată schema asta a fost un tablou de ipocrizie pe care am ales să-l atârn pe perete, undeva într-o cameră din mintea mea, să nu cumva să uit că eu plecam capul atunci când mi se făcea morală, dar moraliștii mei nu erau mai presus de mine. Ba, dacă e să vorbim de trepte, eu nu le-am răspuns niciodată cu aceeași monedă, n-am fost agresivă cu ei, ci le-am ascultat opiniile în vreme ce mă uitam la pantofii lor din piele. You see what I did here?

Totodată, în paginile unui roman pe care l-am citit recent am descoperit gândurile acestea: “Respectarea diferențelor, a înțeles ea, presupune mai mult decât simpla toleranță; înseamnă să renunți la perspectiva ta îngustă și rigidă, la presupunerea implicită că tu ai dreptate și ceilalți greșesc, că lumea ar fi un loc mai bun dacă toți ceilalți ar gândi la fel ca tine.” (Soția tăcută, de A.S.A. Harrison, pag 226).

Eu am înțeles că suntem diferiți. Și este normal și firesc că suntem diferiți. Și-n toată ecuația asta e la fel de normal și firesc ca unii oameni să nu fie de acord cu mine, fie că e vorba de perspectiva mea asupra blănurilor naturale sau de orice alt subiect.

Haina de blana și privirile admirative

Astfel, dincolo de toate diferențele, o să continui ca din când în când să întorc capul atunci când văd o doamnă sau o domnișoară purtând haina de blana cu eleganță. O consider a fi un detaliu al statutului social înalt și nu numai. Văd femei de afaceri purtând astfel de piese vestimentare extravagante, la fel cum văd și alte doamne și domnișoare la diverse evenimente având blanuri peste rochii lungi din mătase ori dantelă.

Totuși nu este vorba exclusiv de statutul social înalt, chiar dacă o haina de blana este o piesă vestimentară extravagantă și prețul ei este pe măsură. Uneori (poate chiar adesea) haina de blana este oferită din generație în generație, astfel devenind singura amintire a unei fete pe care o are de la bunica ce a crescut-o. Sau singurul lucru purtabil pe care-l mai are o fată de la mama ei, păstrându-i amintirea vie, simțindu-se mai aproape de sufletul ei. Știu, o să mi se spună ca oamenii sunt mereu în sufletul nostru și că obiectele nu contează. Dar, fiind în situația de a avea un părinte decedat, vă pot contrazice. Uneori lucrurile materiale au o încărcătură emoțională aproape palpabilă, iar oamenii care s-au stins din viață par mai aproape de noi prin intermediul lor.

Dincolo de latura asta a lucrurilor, când o haină de blană poate fi purtată din motive sentimentale sau din motive estetice, ca simbol al statutului social înalt, mai există ceva…

Haina de blana și rolul ei (foarte) practic

Tot din proprie experiență îmi permit să scriu că oamenii slabi simt frigul într-un mod în care mulți nu își pot imagina. Am sub 40 de kilograme (chestie medicală, nu cereți detalii), ca să înțelegem cum stăm, iar până acum am încercat o mulțime de haine sub care să nu mai tremur, însă deznodământul nu a fost cel pe care-l așteptam. Am inclusiv o geacă umplută cu puf și pene, pe care prietenul meu mi-a adus-o din State special să nu mă mai vadă tremurând iarna. Dar… am ajuns să-mi fie rușine că mi-e frig chiar și-n ea, știind cât a costat. Ori, ca să trecem peste toate investițiile acestea care par să nu dea randament, am început să iau în calcul, serios, haina de blana. Vreau, la fel ca mai toți oamenii, să nu mai tremur în sezonul rece. N-o fi haina de blană în bugetul meu, la fel cum nu sunt nici lupii moraliști, dar una dintre cele mai mari dorințe ale mele este să nu mai tremur în sezonul rece. Mă gândesc cât de bine trebuie să le fie ciobanilor cu hainele acelea lungi din blană de oaie pe ei…

Până la urmă chiar și o vesta de blana ar merge. Mă gândesc eu că mai puțin material înseamnă preț mai mic. Și vestele de blană oricum pot fi purtate mai des, cu diferite tipuri de ținute și chiar fără să fie nevoie să le dăm jos atunci când suntem într-o încăpere. Cu vesta de blana aș putea să stau 8 ore pe mine, să simt căldurică și să pot funcționa la capacitate maximă pentru orice task-uri aș avea de îndeplinit. Însă socoteala de acasă nu se potrivește prea des cu cea din târg. Mă refer la bani, desigur. De exemplu o vestă de blană pornește de la 1.700 de lei și poate ajunge până la… noi să fim sănătoși 😀 . Asta orientându-mă după prețurile de la Casa de blănuri MG, un magazin de blănuri de lux din București, cu vechime și tradiție ce datează încă din anul 1939. Pentru că atunci când e vorba de o astfel de achiziție ar trebui să ne orientăm în primul rând către calitate.

Cheers!