Ieri.
Era ora 10 când priveam pe geam, în drum spre Spitalul Judeţean. N-am păţit ceva grav, doar că în ultima săptămână m-am simţit foarte rău. Am ajuns la urgenţe şi…
Pe bună dreptate, ajungi la spital pe picioarele tale şi pleci mai bolnav decât credeai. Când să intru în încăperea pentru teste, asistentele scoteau um om ce-şi pierduse ultima suflare. Îl duceau către uşa alăturată – Resuscitări. Mă topisem ca o lumânare cănd am văzut. Intru şi… pe un pat stătea o tânără de 20 şi ceva de ani. Asistentele nu se înţelegeau deloc cu ea. Îi tot strigau că trebuie să-i facă anestezie şi să-i bage un furtun să-i scoată sângele din plămâni iar fata, ce purta o mască de oxigen, plângea spunând că nu are cu cine să-şi lase fetiţa acasă… Plângea prin masca de oxigen. Cumplit a fost să mă aflu acolo.
După ce mi-au făcut un test, m-au pus să aştept pe un pat. M-am aşezat pe un scaun la un metru de pat. Era un decor înfricoşător, la modul că paturile erau “all inclusive”. Tuburi, perfuzii pe fiecare parte, măşti de oxigen… Îndeajuns cât să te sperie. De ce să stau eu pe pat? M-am aşezat pe scaun. Poate mai apăreau persoane care aveau nevoie de acel pat, având în vedere că era singurul disponibil. Am ales scaunul. În secunda următoare strigă asistenta “AM ZIS PE PAT!!!” . M-am dus pe pat şi mă tot gândeam cum să-i spun asistentei dacă pot să o chem pe mama de pe coridor. Ştiu că, poate, mă fac de râs la partea cu mama, dar eram mai mult decât speriată.
Când au sosit rezultatele testelor, m-au dus la ecograf. Am scăpat şi de acolo. M-am ales doar cu un tratament şi o trimitere la analize (care, defapt, era doar o analiză, helicobacterul).
Peste o oră am început cursurile.
Seara, când am ajuns acasă, mă gândeam cu cine să mă duc eu la analize a doua zi (adică azi). De ce nu mă duc singură? Pentru că în ultimele două circumstanţe în care mi-am făcut analizele la sânge, am leşinat. O dată am căzut pe scări şi m-am trezit pe un pat. Mi-au dat ciocolată să mă pună pe picioare. Iar a doua oară m-au aşezat pe pat de când le-am zis că mi se înmoaie beţele.
Cu cine aveam să mă duc eu azi? Trebuia să fie o persoană de încredere. Aşa că mi-am sunat fostul 🙂
…care n-a răspuns la telefon.
E unul dintre foştii cu care păstrez legătura. Ultima dată am vorbit cu el cu 5 zile în urmă.
Şi m-am dus singură până la urmă. Am o veste bună şi una rea. Pe care să o zic prima?
Cea bună:
Nu am leşinat.
Cea rea:
M-a pus să stau 5 minute cu pansamentul, să se oprească sângele. După 5 minute m-a verificat şi sângele nu se oprise. M-a lăsat încă 5 minute. Şi tot nu s-a oprit. Cred că laboratorul mă vroia acolo :))
La ora 1 PM am luat rezultatul.
Veste bună. A ieşit negativ 😀
La 4:30 PM aveam programare la doctor. Alt doctor. Dentist.
Asta e dovada că o problemă nu vine niciodată singură.
Acum doar fac tratamentul, ca peste o săptămână să mă duc din nou la judeţean. Iar peste o săptămână jumate din nou la dentist.
Cred că mă ia răceala… asta pune capac. Prin urmare, o problemă chiar nu vine niciodată singură.
O seară plăcută să aveţi.
Şi sănătate!
ai mare dreptate in ce spui despre spitalele din Romania.
[nu am scapat nici eu de raceala 🙁
de abia mai vorbesc]
sa ai o seara buna. sanatate si tie :*
azi mi s-a ars hidroforul si dupa ce aprox s-a reparat si a fost probat s-a spart unu din calorifere inundand bucataria…da o problema nu vine niciodata singura…
sa te faci bine, da!!si eu am patit asa la analize, ca nu se mai oprea sangele si legat de mama..mama e baza, cum sa te faci de ras prin faptul ca o vrei alaturi de tine..
eu nu sunt un fost iubit dar ma puteai suna si pe mine 🙂
Sincer, nu credeam ca te sperii usor:).Da' e ok, toata lumea se sperie, numai ca unii recunosc si altii se bat cu pumnul in piept ca sunt curajosii pamantului.
Si tie o seara buna!:)
pai e misto piesa:)
nu stiu ce gen asculti, dar banuiesc ca underground.
@Myhu
Ascult, in majoritate, de toate.
De la rap pana la clasica.
Ma puteai suna si pe mine, eu una am inceput sa ma obosnuiesc cu spitlele… multa nesimtire si nepasare … o sa'ti trimit nr pe mail in caz ca mai ai nevoie de un prieten. 🙂
E bine ca totul e ok si ca nu ai ceva grav…
Take care. 🙂
E destul de greu sa te duci singur/a la spital, dar eu am ales sa ma plang singura doctorilor, sa nu ii mai ingrijorez si pe ai mei. Uneori ma duc fara stirea lor. Si e greu sa nu ai pe cineva alaturi atunci…
Terra draga…la tine merge vorba aia:"Toate belelele in curul babei mele!"
te imbratisez cu mare drag si iti doresc sanatate maxima!
@Boogie Bubble
Multumesc mult pentru sprijin.
Referitor la mama, nu am cum sa nu ii spun cand imi este rau. Ii e usor sa deduca dupa 5 ani de tratamente. Eu merg in continuare pe ideea "tot raul spre bine".
@Ana-Maria
Sa fie si la mine sanatatea care o au oamenii din jurul meu. Si imi este mai mult decat suficient.
Terra, insanatosire grabnica.
Cat despre sanatate, am racit, m`am simtit foarte rau … iar acum cateva seri am lesinat, ceea ce l`a pus pe tata pe ganduri, dar pe foarte multe ganduri, incat a decis sa ma trimita la Timisoara sa`mi fac analize si controale. Mi`e frica de spitale si doctori de mor, dar asta e. Si una peste alta de parca n`ar fii destule, o prietena de`a mea e bolnava de cancer :(( deci da, o problema nu vine niciodata singura 😐