Frica m-a împins să iau cele mai proaste decizii. Cele mai sigure drumuri, lungi sau scurte, m-au dus către destinații fade. Frica mi-a adus cele mai multe semne de întrebare… și cele mai mari dureri. Frica m-a determinat să iau decizii pe care nu le-am vrut, decizii călduțe unde riscul nu își avea locul. Frica m-a făcut să îmi pară rău, peste ani, că am primit-o în pantofii mei.
Cele mai proaste, nocive, slabe şi inutile decizii le-am luat când frica mă ținea de mână. Cele mai mari regrete au apărut ca urmare a încrederii în cuvintele pe care frica mi le șoptea la ureche și mă determina să cred că sunt ideile mele. Îmi pare rău că am crezut în frică.
