Sunt greu de impresionat şi aşa am fost de când mă ştiu. Apreciez lucrurile mărunte, din suflet, în schimbul celor scumpe oferite din obligaţie sau doar aşa… în dorul lelii (fără rost, la întâmplare). Dar mă aştept de la lucrurile mărunte să fie… potrivite. E o chestie tare complicată, o întreagă teorie, de proporţii şi bine organizată.
Cu toată teoria mea despre gesturi/daruri cu ocazia mărţişorului, 2015 este de departe unul dintre cei mai impresionanţi ani. Mi-am început ziua la serviciu, aşa că primele cadouri au fost din partea şefilor şi colegilor minunaţi. Apoi, ajunsă acasă, am dat nas în nas cu un buchet frumos de trandafiri. Iubesc florile şi nici măcar eu nu găsesc o explicaţie plauzibilă pentru care noi, femeile, ne dorim ca florile să fie tăiate şi să le ţinem în vaze. Pot părea o risipă de bani, dar nu-i aşa. E… complicat. In a good way! 😀
Tot anul acesta am primit nişte bomboane de cioco delicioase şi o cremă de mâini grozavă de la o persoană specială. Deşi nu sunt adepta cremelor de mâini, ba chiar am o manie şi mă spăl pe mâini de fiecare dată după ce aplic loţiunea de corp, crema asta e ge-ni-a-lă! De la consistenţă şi parfum până la rapiditatea cu care se absoarbe în piele şi faptul că hrăneşte pielea dar nu o îngraşă. Feeling curious, don’t cha? Staţi pe aici şi vă scriu luna asta despre ce cremă este vorba.
Două chestii care m-au emoţionat foarte foarte mult luna aceasta:
Am primit o brăţară-mărţişor de la o fată pe care nici măcar nu ştiu cum o cheamă. Adică… de ce mie?! Şi este o brăţară chiar frumoasă!
A doua chestie e un compliment primit de la o simpatică roşcată, o fată pe care am cunoscut-o prin intermediul serviciului şi despre care recent am aflat că o cheamă Mădălina. Sunt mai mult decât încântată! 😀
La polul opus, cel mai neinspirat cadou este gripa pe care o am deja de 14 zile şi care îmi dă mari bătăi de cap. Niciodată n-am avut sistemul de operare atât de virusat. Mă mir că am reuşit să scriu chiar şi rândurile astea, în încercarea mea disperată de a-mi distrage atenţia de la durerea în gât, capul care mă doare în reprize, la fel ca fiecare centimetru pătrat al corpului, şi nu în ultimul rând niagara pentru care cumpăr pachete de şerveţele „fără număr”.
Multă sănătate tuturor! Ne mai auzim când îmi revin!