Cândva, în urmă cu mulţi ani, am avut nişte sandale care mi-au făcut nişte bătături atât de mari, care apoi s-au spart, iar sandalele în cauză au continuat să rănească zona respectivă. Nu-mi amintesc ce eveniment era de nu-mi permiteam să mă descalţ, dar îmi amintesc durerea picioarelor din ziua respectivă, dar şi durerea din următoarele câteva zile, când rănile erau încă deschise.
Pe de o parte, oricâţi plasturi aş fi pus, aceştia se dezlipeau în timpul zilei sau cădeau la duş. Pe de altă parte mai era şi teoria conform căreia o rană trebuie să stea cât mai mult „la aer”, pentru a grăbi procesul de vindecare, pentru a se putea usca ş.a.m.d. Dar două duşuri pe zi nu făceau altceva decât să ţină zonele rănite umede tot timpul, fără vreo şansă de vindecare.
După câteva zile de dureri, zile în care rănile făcute de sandale nu dădeau semne de vindecare, m-am dus la medic şi mi-a spus că am două variante:
1. să curăţ zona de două ori pe zi, cu comprese cu o soluţie (am uitat cum se numea), iar apoi să mă bandajez cu pansament pentru a ţine microbii la distanţă;
2. să-mi cumpăr plasturi hidrocoloidali.
Am ajuns la farmacie şi nu mai ştiam denumirea. Hidro… cum?! I-am explicat doamnei de la farmacie că vreau nişte plasturi mai scumpi care nu mai ştiu exact cum se numesc, dar încep cu hidro :)). Acum e funny, mai ales că nu mă mai doare nimic, dar atunci mă gândeam că cine ştie ce prostie mai cumpăr şi n-o să dea niciun rezultat. Long story short: plasturii hidrocoloidali fac minuni! Magie curată!
Ultima oară când am avut din nou nevoie de astfel de plasturi a fost în vara anului trecut. Tot din cauza unor sandale. Din păcate (sau din fericire) mi-au spus de la farmacie că aceşti plasturi nu se mai dau la bucată, că acum există la cutiuţe şi că trebuiesc păstraţi în ele pentru a fi ţinuţi departe de microbi, îndoiri accidentale şi alte incidente. Ok, am luat o cutiuţă. M-a costat vreo 22 de lei o cutie mică în care erau 5 plasturi. Daaar, stai că îţi explic imediat şi de ce preţul este atât de mare. Plus că recent i-am dat unei prietene un plasture de la mine, când deja abia mai călca pe piciorul cu bătătura spartă şi nu mai ştia ce să facă să-i treacă. A scăpat de durere, iar rana deja dădea semne de vindecare a doua zi când s-a trezit.
Plasturii pe care îi am eu în fotografii sunt în varianta „dimensiune mare”, însă să ştiţi că există mai multe dimensiuni, de la mai multe firme producătoare. Şi, în principiu, ar trebui să se găsească în majoritatea farmaciilor. Dimensiunea celor pe care îi am eu, cutia portocalie de la Urgo, este de 4cm x 7,5cm. Măricei, v-am zis, dar pe cutie scrie clar „dimensiune mare”.
Ce e aşa de special la plasturii hidrocoloidali:
– se lipesc atât de bine încât duşul n-are nicio şansă să-i desfacă de pe piele (la mine un plasture stă lipit cam 5 zile, uneori chiar mai mult)
– masă hidrocoloidală: formează o peliculă din gel care favorizează vindecarea şi calmează durerea
– marginile subţiri cu efect de „a doua piele” conferă plasturilor o flexibilitate sporită
– sunt ca o peliculă din silicon şi nu prea se văd pe piele
– au pastilă centrală îngroşată cu rolul de a izola eficient flictena de presiune şi fricţiune.
Practic, plasturele are în mijloc o soluţie solidă-gelatinoasă care conţine ceva (nu ştiu ce, dar ştiu că face minuni) ce sporeşte procesul de vindecare şi ameliorează durerea. Totodată, marginile plasturelui se prind atât de bine de piele încât sunt greu de pierdut, poate chiar imposibil.
Pe cutia din plastic, la instrucţiuni, scrie că plasturele se desprinde singur după 2-3 zile de la aplicare şi că este recomandat să aşteptaţi până când se întâmplă asta. Deci să nu-l zgâmâiaţi sau să umblaţi la el. Tot acolo scrie că plasturii trebuiesc păstraţi în cutia lor originală (care, apropo, este foarte fancy, se deschide cu ajutorul unui sistem pe şină). Şi, desigur, scrie „a nu se reutiliza plasturele deja folosit”.
Deşi aplicarea poate părea „floare la ureche”, eu mă uit mereu pe instrucţiuni. Nu pentru că aş fi blondă, ci pentru că uit mereu care folie trebuie desprinsă prima oară. Da, plasturele are douuă folii pe el, atât pe faţă cât şi pe verso. Prima oară se desprinde folia transparentă indicată cu săgeţi (este partea plasturelui care vine spre exterior), iar apoi se desface folia albă (iar zona aceasta se aplică aplică direct pe flictenă, fie ea spartă sau nu).
Flictena, un termen medical pe care nici eu nu-l cunoşteam iniţial, reprezintă o umflătură a pielii apărută prin acumularea în epidermă a unei serozităţi transparente. În limbajul meu – lichid transparent care se formează sub piele când mă rod sandalele :D. Da, am pus un smiley face, pentru că am uitat ce înseamnă bătături dureroase de când am descoperit plasturii hidrocoloidali.
Urgo s-a nimerit să cumpăr eu, însă când termin plasturii pe care îi mai am în cutiuţă probabil o să testez şi plasturi hidrocoloidali de la alt brand.
Notează-ţi pe ceva să nu uiţi de plasturii aceştia, plasturii hidrocoloidali, că sigur sigur o să ai nevoie de ei la o nuntă, un botez sau orice alt eveniment la care trebuie să stai pe tocuri toată noaptea, eventual să şi dansezi. O să-mi mulţumeşti în gând că ţi-am spus de ei 😉