O carte despre pierderi, neîncredere şi fiecare zi trăită ca şi cum viaţa abia atunci începe. Protagonista romanului, o femeie în vârstă de 47 de ani, victimă a unui accident petrecut cu 20 de ani în urmă, se trezeşte în fiecare dimineaţă cu amintirile de când era tânără. Descoperă că trăieşte într-un corp care nu pare să fie al ei, descoperă că are un soţ pe care nu-l recunoaşte, un fiu care a murit şi un doctor cu care se întâlneşte pe ascuns pentru a încerca să o ajute să-şi acceseze memoria de după accident.
Se trezeşte în fiecare dimineaţă ca şi cum ar fi o străină. Sunt dimineţi în care îl vede pe bărbatul de lângă ea în pat şi crede că a avut o aventură cu el iar apoi a adormit şi a uitat să plece înainte ca soţia acestuia să vină acasă. Constată, cu o urmă de regret, că ea este de fapt soţia lui. Nu are prieteni, nu are nici măcar vecini care să o salute din când în când.
„Mi-am dat seama că nu am nicio ambiţie. Nu pot. Tot ce vreau e să fiu normală. Să trăiesc la fel ca toată lumea, cu experienţe noi care să se adauge celor vechi, astfel încât fiecare zi să o modeleze pe următoarea. Vreau să cresc, să aflu lucruri noi şi să învâţ din ce mi se întâmplă.” (pag. 197)
Protagonista suferă de pierderi masive de memorie, dar mintea ei este capabilă să ştie tot ce face de-a lungul unui zile. În momentul în care adoarme, toate amintirile din ziua respectivă se şterg. Convinsă de doctorul Nash să ţină un jurnal din care să citească în fiecare zi, aceasta descoperă lucruri noi despre ea. Descoperă că sunt zile în care îşi aminteşte unele pasaje din viaţa ei, bucăţi de memorie din perioada post-accident. Descoperă, astfel, şi faptul că soţul ei o minte în fiecare zi. Ce se ascunde în spatele bărbatului care pare să o iubească necondiţionat? Minciuni, furie, obsesie. O identitate pe care Christine o află abia spre finalul cărţii.
„Nu-s deloc fericită când mă uit în oglindă şi îmi dau seama că am cu douăzeci de ani mai mult decât îmi imaginam când am deschis ochii, că am încărunţit şi am riduri în jurul ochilor. Nu-s fericită când îmi dau seama că am pierdut foarte mulţi ani. Deci presupun că de multe ori nu sunt fericită.” (pag. 376-377)
Ideea cărţii este grozavă. Pe de o parte, mulţi dintre noi vrem să o luăm uneori de la zero, să uităm tot, să ştergem din minte toate neplăcerile şi toate amintirile care ne fac să fim amari. Pe de altă parte, să te trezeşti în fiecare zi fără să ştii cine ţi-e prieten şi cine doar joacă teatru…
„Înainte să adorm” este un bestseller internaţional apărut în 42 de ţări. Ulterior s-a făcut şi film iar protagonista este interpretată de Nicole Kidman. Latura mai puţin bună a bestseller-urilor este că, fiind citite la scară largă, sunt destul de light. Vocabularul este pe înţelesul tuturor iar romanul nu prezintă niciun fel de greutate. Totul este explicat şi re-explicat în aşa fel încât cititorul să nu uite vreun detaliu.
Încă o chestie care nu mi-a plăcut este faptul că punctul culminant al cărţii este undeva spre final, în ultimele 100 de pagini, ceea ce înseamnă că primele 350 sunt doar o umplutură mult prea bogată, un jurnal al unei femei de 37 de ani care se trezeşte şi povesteşte în fiecare zi cum descoperă ea casa, halatul care îi pare prea demodat, bărbatul de lângă ea… Pe la jumătatea cărţii eram pe punctul de a o abandona. Nu mi s-a părut a fi suficient de antrenantă. Poate că este, dar m-am obişnuit eu cu cavaleri templieri şi acţiune din belşug 😀
Merită citită pentru ideea în sine, ideea de a te trezi în fiecare dimineaţă şi a o lua de la zero alături de un bărbat pe care nu-l recunoşti (un personaj cu multe secrete). O recomand cu drag!
P.S.: carte împrumutată de la Eliza 😀
P.P.S.: o să mi-o cumpăr şi eu pentru că mi s-a părut suficient de bună încât să o am în bibliotecă.
UPDATE: Am scris câte ceva despre această carte şi pe Flawless.ro. Dacă v-au plăcut rândurile de aici şi vreţi să descoperiţi un pic mai mult (plus alte citate), puteţi să aruncaţi un ochi şi acolo.
Lots of hugs!