Care e problema mea aici? De multe ori m-aţi auzit/citit pe tema aceasta. Şi totuşi vă întrebaţi care îmi e problema. Am să încerc acum să îmbrac lucrurile în claritate.
Nu am încredere în nimeni. Şi când zic nimeni, vreau să fie cât mai clar înţeles, fără întrebări care încep cu “nici măcar în…”. Nu. Poftim, v-am dat şi răspunsul.
Văd lucrurile cu alţi ochi. Acum.
Văd un interes chiar şi în ochii orbului. Oamenii nu mai practică de mult sportul numit “compromis”. Şi cum să ai încredere în cineva care nu face un lucru bun pentru tine? De unde ai garanţia că e de încredere? Nu o ai! Ştiu, sunt un tribunal, judec totul după cărţile de pe masă, aşa zisele dovezi.
Nu e nimic rău în asta.
Şi încă nu m-am făcut înţeleasă. Dovezile nu sunt atât de puternice încât să dea singure verdictul – e om de încredere sau nu e om de încredere. Dovezile sunt premisa unei judecăţi bune, piatra de temelie a încrederii. Dar, în afară de piatra de temelie, mai sunt necesare şi alte materiale pentru a ne construi casa încrederii.
De unde ştim că dovezile sunt aduse cu drag? De unde ştim ce stă ascuns în spatele acelui om?
Şi eu pot să ajut şi să nu vreau. Pot să o fac din politeţe, din orgoliul de a demonstra că pot ori de dragul prieteniei ce cândva a fost între noi. Dar toate astea nu înseamnă încredere.
Vezi tu, există seminţe ale neîncrederii presărate peste tot în grădina casei noastre, casa încrederii de care vorbeam mai sus. Şi oricât beton am turna, existenţa lor nu va lua sfârşit.
imagine: DeviantART
To be trusted is a greater compliment than being loved. Trust only movement. Life happens at the level of events, not of words. Trust movement.
Terra, inteleg perfect ceea ce zici. Eu nu mai am incredere`n mine, dar cum sa am in altii? In ziua de astazi cu greu mai exista acest sentiment numit ,,incredere'' 🙂
"Văd un interes chiar şi în ochii orbului. Oamenii nu mai practică de mult sportul numit "compromis". Şi cum să ai încredere în cineva care nu face un lucru bun pentru tine? De unde ai garanţia că e de încredere? Nu o ai! Ştiu, sunt un tribunal, judec totul după cărţile de pe masă, aşa zisele dovezi.
Nu e nimic rău în asta." – > Da` mi se pare foarte corect !
adevarul e ca nu poti avea incredere in nimeni ( exclud pe mama,tata si fratle in cazul meu) fiindca in general tot vor sa profite si e foarte usor sa fii dezamagit, cum zici si tu peste tot sunt seminte ale neincrederii si dupa ce ai fost dezamagit de cateva ori mai bine nu mai ai incredere, e mai safer…
Ce ziceam … 😉
Cand esti dezamagit de o persoana mai mult decat draga, ajungi sa nu mai ai incredere in oameni, dar exista si exceptii 🙂
Asa de bine ma regasesc in ceea ce ai scris tu!
Te inteleg perfect…trist dar adevarat…insa mie imi vine sa urlu cand anumiti prieteni au o incredere foarte mare in mine si imi spun totul (de fapt asa cred) si eu oricat m-asi stardui nu pot avea incredere in nimeni!
Si eu am fost acuzata ca nu am incredere.
Increderea deja e un cuvant mare,mult prea mare.