„Iubeşti doar o dată”, de Johanna Lindsey

Am cumpărat-o acum doi ani de la mare. O carte dintr-o librărie şi alta de la chioşcul de ziare (cea despre care vă scriu acum). Deşi nu mă pasionează genul acesta de literatură, am cumpărat-o pentru bulina pe care scria „Bestseller New York Times”. Şi pentru titlu. Îmi imaginam că este o poveste a zilelor noastre, a generaţiei mele, cânt te îndrăgosteşti o dată şi bine. Şi oricât timp ar trece şi oricâtă distanţă, oamenii sfidează aceste reguli nescrise şi se reîntâlnesc ca şi cum de atunci şi până în prezent ar fi fost doar câteva zile. Nu luni, nu ani…

Dar am descoperit o altfel de poveste în această carte, nu drama zilelor noastre. Am descoperit o fetişcană frumoasă într-un timp de mult apus. Vremea lorzilor, a viconţilor şi a titlurilor care mai de care mai pompoase. Vremea rochiilor lungi, a dantelei, a unui tărâm englezesc străbătut de trăsuri extravagante. „Iubeşti doar o dată” de Johanna Lindseyeste povestea lui Nicholas Eden, viconte de Montieth, bastardul şi unicul fiu al răposatului Charles. În ciuda averii pe care o moşteneşte şi totodată în ciuda femeilor şi a fetelor pe care le seduce, el este mereu singur. Refuză, cu bună ştiinţă, să se căsătorească. Crede că foarte puţine sunt demne de el. Iar acelea nu l-ar mai vrea dacă ar afla că este un bastard (fiu nelegitim, din afara căsătoriei).

Printr-o întâmplare neprevăzută ajunge să o răpească pe Lady Regina Ashton. Cum bârfa dăinuie pe acest pământ de secole întregi, el este obligat de familia fetei să se căsătorească cu ea, din cauza faptului că toată lumea credea că i-a furat virginitatea. Lady Regina era una dintre cele mai respectate domniţe şi cu o avere mai mare decât a lui, ceea ce o făcea oarecum superioară, mai ales în acele vremuri. Care sunt peripeţiile prin care se ajunge în acest punct şi, mai ales, dacă cei doi ajung sau nu să se căsătorească, asta nu vă spun. Once again, menţionez că nu-mi place să fiu spoiler.

Totodată, admit că este prima carte cu lorzi şi titluri de genul acesta pe care o citesc. De obicei nu mă pasionează literatura ce ilustrează evenimente care se petrec în vremuri de mult apuse. Un pic plictisotoare pe alocuri, cartea e scrisă frumos şi nu-mi pare rău că am citit-o, chiar dacă aveam alte aşteptări de la ea.