Chiar dacă sunt împotriva gadget-urilor când vine vorba de copii, sunt momente în care devin permisivă. De exemplu, dacă e urât afară sau dacă sunt eu atât de obosită încât să nu pot să ies cu el să-l plimb, nu pot să-l ţin toată ziua închis în casă şi să am pretenţia să fie cel mai cuminte şi cel mai ascultător. Sunt zile când mă uit la el şi parcă îmi aduc aminte cât de agitată eram şi eu la vârsta aia.
După ce mi-a mâzgălit pereţii în fel şi chip cu creioanele colorate, l-am lăsat să stea la laptop şi să se joace diverse jocuri, de pe site-uri educative. Puzzle (avantajul e că la astea virtuale nu mai poate să piardă piesele prin casă), jocuri de colorat, jocuri cu litere şi numere ş.a.m.d. Dar mi se pare că cel mai mult dintre toate îi plac cele de colorat, precum vaza cu flori colorate. Nu ştiu ce simte un copil când are putere asupra culorilor, dar trebuie să fie ceva magic, de parcă ar fi un vrăjitor fermecat şi ar putea să schimbe orice lucru de pe pământ. Să facă toate frunzele albastre şi toţi norii roz. Cel puţin în capul meu, căci admit faptul că nişte norişori roz şi liniştiţi sunt bine primiţi la orice oră din zi, mai ales când nu ştiu în câte să mă mai împart.
Deci se poate ca un copil să se joace pe tabletă sau laptop, oricât de Grinch aş fi eu. Când e vorba de chestii educative, nu pun piciorul în prag. Stabilesc măsură în orice, e drept, dar lucrurile bune nu le ocolesc. Năzdrăvanii voştri ce jocuri preferă? 😀
Uneori e aşa de drăgălaş, când vine şi îmi arată cum a colorat floricelele şi dacă îl laud îmi spune că sunt pentru mine, iar dacă îl corectez mă ameninţă că i le dă altcuiva :)). În ritmul ăsta, nu duc niciodată lipsă de flori. Îmi aduc aminte ce pasiune făcusem şi eu pentru jocurile online când eram în ultimul an de liceu… Sper să nu se transmită tocmai gena asta. Deşi, sinceră să fiu, au avut şi jocurile de strategie rostul lor. M-au învăţat să fiu ordonată, precaută şi, desigur, m-au învăţat importanţa strategiei în orice acţiune pe care vreau să o duc la bun sfârşit. Dar tipul ăsta de jocuri a creat dependenţă, cel puţin pentru mine. Aşa că prefer să-l văd că se distrează colorând floricele, maşinuţe, roboţi şi alte nebunii de-ale lui. Şi în timpul ăsta pot şi eu să citesc liniştită încă un capitol dintr-o carte. Trăiască jocurile educative online! 😉