Devine din ce în ce mai greu să cumpărăm jucării pentru nepoţi, verişori sau chiar năzdrăvanii din casa noastră. Pe ai noştrii îi mai nimerim, îi cunoaştem foarte bine, ştim ce le place şi ce îşi doresc, ştim ce jucării nu au încă sau care sunt jocurile educative de care ar mai avea nevoie. Evident toate acestea raportate la vârsta pe care fiecare o poartă cu mândrie şi, spre ciuda noastră, cu maximă energie! 😀
Jucăriile mele preferate din copilărie n-au fost foarte multe la număr. Un puzzle, un ursuleţ ponosit de la second hand (pe care îl căram peste tot cu mine) şi un joc lego pe care îl făceam şi refăceam şi nu mă plictiseam niciodată de el. Azi castel pentru prinţesă, a doua zi fortăreaţă în miniatură, apoi robot (asta era chiar specialitatea mea pe atunci, în ciuda faptului că eram fata, construiam şi reconstruiam roboţi din piese lego). Păcat că pe vremea aia nu se făceau la fel de multe poze ca acum, căci aş fi avut o întreagă colecţie de fotografii cu roboţi care să le facă în ciudă copiilor. Oops! :D… Sunt atât de ataşată de lego încât mi se pare un must have în colecţia de jucării a oricărui copil.
Sunt de părere că Lego face parte din categoria jucăriilor educative pentru copii. Îi ajută pe aceştia să-şi dezvolte latura creativă, construind fel de fel de chestii, unele care nici măcar nu ne-ar trece prin cap, dar şi capacitatea lor de a-şi construi o răbdare de fier (e greu, nu-i aşa, să se apuce de un joc şi să-l ducă la bun sfârşit!). Totodată, sunt de părere că Lego este menit să le pună mintea la contribuţie. Piticii nu mai sunt de mult într-un balon de săpun, cu toată tehnologia asta din jurul lor şi afluxul de informaţii, sunt doldora de cunoştinţe. Poate că nu sunt ei încă în stadiul în care să le pună cap la cap, dar informaţiile sunt acolo şi le folosesc în mod creativ (deocamdată), jucându-se.
Copiii sunt ca o materie care absoarbe informaţia rapid. Au capacitatea de a stoca foarte multe chestii, de la cele banale până la detalii care mai de care mai sofisticate. E păcat să nu îţi doreşti, în calitate de părinte, să îi hrăneşti acea dorinţă nestăvilită de informaţii, acea curiozitate de a cunoaşte cât mai multe lucruri, fie ele prin intermediul jocurilor (ceea ce face informaţiile/lecţiile mult mai interesante). De exemplu, să-l înveţi de timpuriu numerele şi literele, astfel încât atunci când merge la şcoală să fie deja pregătit să asimileze informaţii mult mai complexe. Unii copii, în ciuda energiei lor, au totuşi răbdarea de a se juca şah. Nu reuşesc să mi-o explic, dar există ceva acolo, în mintea copiilor, care se îndrăgosteşte de strategie şi, implicit, dorinţa de a câştiga. Şi, uite aşa, mai în joacă mai în serios, copilul ajunge să îşi dezvolte părţi ale creierului încă din perioada la care nu te-ai fi aşteptat să facă un pas aşa de mare. De aceea este important să le arătăm copiilor cât de interesante sunt jocurile educative, jocurile menite să stimuleze creativitatea şi inteligenţa. Este o situaţie win-win. Pe de o parte îi educăm, pe de altă parte ei se joacă. Şi astfel, prin intermediul jocurilor educative, toată lumea este mulţumită şi toţi avem ceva de câştigat 😉
Prea mult Lego, puzzle şi jocuri de cărţi mi-au dezvoltat încă din copilărie laturi de care mă bucur şi astăzi. Am continuat “distracţia” cu ajutorul jocurilor de strategie până în ultimul an de liceu când, uitându-mă în urmă, mi-am dat seama că ar trebui să trec la lucruri mai complexe. Şi astfel m-am îndrăgostit de HTML şi programare. Este o pasiune pe care încă o dezvolt, şi asta datorită jocurilor educative care m-au ajutat să-mi antrenez această latură de la o vârstă fragedă. Aşadar, încurajaţi-vă copiii să se joace cu tot felul de jucării care să le stimuleze imaginaţia şi să-i ajute să-şi dezvolte latura strategică.
1 thought on “Jucăriile preferate din copilărie…”