Am văzut că vă plac postările despre copii :D, am zis să profit şi să scriu ceva la care-mi stă mintea de nici nu mai ştiu când. Ideea stă în felul următor: La ce te gândeşti când auzi „pătuţ bebe”? La ce te gândeşti tu, deci ceva pur subiectiv, indiferent dacă ai sau nu copil. Ce îţi trece prin minte când auzi cele două cuvinte? Răspund şi eu provocării pe care am lansat-o, spunându-vă ce îmi trece mie prin minte când aud „pătuţ bebe”. În primul rând, ca o disperată când vine vorba de siguranţă (afirmaţie valabilă indiferent dacă e vorba de copii sau de adulţi sau de orice altceva), mă gândesc să fie un pătuţ cât mai puţin dur. Un patut bebe cum sunt cele pătuţurile pliante. Adică să fie confecţionat mai mult din materiale, că dacă îmi seamănă copilul… am pus-o! :))
Adică… n-am fost neapărat o rebelă. Ba din contră, am fost un copil cuminte, doar că am avut prostul obicei de a da cu stângu-n dreptul. Ba cădeam din pat, ba mă împiedicam şi-mi spărgeam capul (încă am cicatrice în frunte), ba nu mă uitam pe unde merg şi m-am trezit o dată că am călcat pe un ac… şi era jumate la mine în talpă. Numai prostii d’astea am făcut, care să mă doară pe mine, să nu afecteze pe nimeni altcineva. Prostănacă, if I am allowed to introduce myself 😀 Aşadar, dacă e să-mi semene copilul, clar are nevoie de chestii cât mai sigure, altfel sigur se loveşte de pătuţ. Cred că în timp ce doarme, nu mare mi-ar fi mirarea. Aş şti sigur că am luat copilul potrivit de la maternitate şi nu s-a încurcat cu al altcuiva, aşa cum se-ntâmplă uneori în filme.
Totuşi, dacă e să las paranoia deoparte, când aud de pătuţ bebe sunt în stare să mă gândesc şi din punct de vedere practic, dar şi stilistic. Pe de o parte mi-ar plăcea un pătuţ mic, finuţ, din lemn deschis la culoare, cu bare tot din lemn, stilul clasic de pătuţ. Şi dacă ar avea şi roţi, ar fi de vis! Am văzut un astfel de pătuţ la Noriel şi chiar mi se pare super util şi super uşor de asortat oricărui mobilier. Şi mă mai gândesc şi la faptul că, atunci când începe să crească, puiul de om se poate ţine de bare să se ajute să se ridice. Păi da, să depună un pic de efort, să stea singur pe picioarele lui, că aşa îi stă bine unui om. Să-nveţe asta de mic :D.
Uite cât de departe am ajuns gândindu-mă la un simplu pătuţ pentru bebe… Constat că iniţial reacţionez cu teamă, gândindu-mă la siguranţă, imaginându-mi că o să fiu super protectivă. După care îmi vin în fire şi iau în calcul şi alte aspecte. Per total, indecisă! This is me.
Şi… Tu la ce te gândeşti când zic pătuţ bebe? Hai, că-s curioasă 😀
La nimic! Doar ma apuca un (mic) atac de panica atunci cand ma gandesc la perspectiva unui copil :))
Mai am si eu momente d’astea :))
Numai de patuturi si chestii pentru bebelusi se discuta si la noi in familie. Cumnata mai are putin si naste si noi facem liste care ce sa cumpere pentru bebelina. Patutul nu stiu in grija cui a cazut dar varianta patutului cu roti nu suna deloc rau si o voi pune in discutie chiar maine.
Se mareste familia, asadar :D. Sa traiasca si sa fie sanatoasa!
Pana acum 10 saptamani mai nimic, acum incep sa caut unul :))
Spor la găsit modelul favorit! 😀
P.S.: Să ştii că dacă te semnezi cu link către produse dintr-un anumit site, Google şi alte motoare de căutare vor marca site-ul respectiv drept “spam”. Deci site-ul va avea mai mult de pierdut, decât de câştigat. Aşa funcţionează. Eu doar te-am informat din simţ civic :D.