“Looking for Alaska” de John Green

Deşi urăsc să citesc la lumina becului (pentru că, probabil, aşa m-am pricopsit şi cu ochelari de vedere), în seara asta m-am ambiţionat să termin o carte pe care o începusem de ceva vreme şi pe care nu mai reuşeam să o termin pentru că întotdeauna se găsea câte o chestie de făcut, apoi uitam şi aşa mai departe…

“Looking for Alaska” de John Green este prima carte pe care o citesc în altă limbă decât cea maternă. Nu pentru că aşa mi-aş fi dorit ci pentru că n-am găsit-o la noi. Ca să vezi ce înseamnă a mi se pune pata pe ceva… Am descoperit pe tumblr.com un citat de care eram fascinată. Atât de mult mi-a plăcut încât mi-am zis că vreau cartea. O VREAU! Şi am început să o caut ca o nebună şi nici măcar librăriile online (sacii fără fund) nu o aveau. În momentul în care eram pe cale să mă resemnez… am primit-o cadou de la prietenul meu. A găsit-o pe un site din afară. A durat ceva până a sosit coletul dar a meritat! Puţine cărţi mi-au lăsat, la final, un gust bun. Cred că merită să-l etichetez ca fiind un mix bun.

Cartea “Looking for Alaska” este secţionată în două părţi: “înainte” şi “după”. Evident, undeva la mijloc se întâmplă ceva. Judecând după copertă aş fi zis că e vreo chestie care n-o să mă atragă prea mult. Dar prima judecată, la fel ca prima impresie, este de cele mai multe ori greşită. Iar finalul aduce câteva surprize… plăcute şi neplăcute la un loc. Mai jos voi nota câteva citate din carte (pe care le voi alege în aşa fel încât oricine va opta să o citească ulterior să nu mă numească spoiler).

“You don’t need to like a girl who treats you like you’re ten: you’ve already got a mom.” (pag. 45)

“When you stopped wishing things wouldn’t fall apart, you’d stop suffering when they did.” (pag. 233)

“I wanted so badly to lie down next to her on the couch, to wrap my arms around her and sleep. Not fuck, like in those movies. Not even have sex. Just sleep together, in the most innocent sense of the phrase. But I lacked the courage and she had a boyfriend and I was gawky and she was gorgeous and I was hopelessly boring and she was endlessly fascinating. So I walked back to my room and collapsed on the bottom bunk, thinking that if people were rain, I was drizzle and she was a hurricane” (pag. 109)