Cu fiecare an sărbătorile mă prind tot mai nepregătită. Nu știu dacă e un lucru rău sau un lucru bun, încă mă gândesc la asta și cântăresc aspectele. Adică pe de-o parte nu văd de ce e important să întorc casa cu susul în jos când oricum o păstrez curată pe tot parcursul anului și să fac apoi și o grămadă de mâncare – mult mai multă decât am avea nevoie (ceea ce se traduce prin risipă și bani aruncați aiurea); iar pe de altă parte nici n-aș lăsa o sărbătoare să treacă de parcă n-ar fi – de dragul obiceiurilor și al naturaleții parcurgerii fiecărei etape din viață, ca o celebrare a faptului că încă trăim și prindem și sărbătorile de anul ăsta.
Cumva, sărbătorile nu-s atât de mult despre zecile de minute în care stăm să curățăm rosturile gresiei și faianței cu periuța de dinți, nici despre a cumpăra mâncare de parcă ar veni sfârșitul lumii, nici despre cine face cea mai arătoasă pască ori cine primește cele mai multe like-uri pentru locația de vis în care a ales să plece de sărbători. Zilele respective, în viziunea mea, sunt despre oamenii cu care împărțim mâncarea, oamenii cu care ne simțim bine și pe care-i iubim, despre liniște și relaxare, despre deconectarea de muncă și eventual locurile frumoase pe care le putem adăuga pe lista celor văzute & trăite.
Personal n-o să mă dau peste cap de Paște, așa cum n-am făcut-o nici de Crăciun. Înroșesc doar 5 ouă, că am stabilit deja că mai multe nu vom mânca, iar numărul celorlalte preparate va fi și el la fel de decent. O ciorbă bună cum numai eu știu să fac 😀 , un fel doi, clasica salată de boeuf (pe care o fac de mai multe ori în cursul anului, nu doar de sărbători), iar ca desert niște sărățele și/sau câteva fursecuri rapide. No biggie. Pentru noi e mai important să ne relaxăm împreună în timpul liber (să ne plimbăm cu bicicletele, să ne uităm la seriale, să hrănim toți pisoii de la bloc și să ne jucăm cu ei) decât să fac curățenie de parcă mi-ar veni sanepidul în inspecție și să fac mâncare inutil de multă. Nu-i condamn nici pe cei care se spetesc mai mult decât mine/noi, dar nici pe cei care n-au chiar absolut nicio treabă cu sărbătorile. Cred că fiecare are dreptul să se raporteze așa cum vrea la o sărbătoare :D.
Anul acesta, sincer, am tot văzut prin magazine iepurași din ciocolată și tot felul de chestii specific sărbătorii pascale și am fost super relaxată pe ideea că-i la fel ca de Crăciun, când apar globulețele pe rafturi din octombrie. Efectiv nu mi-a trecut prin minte că Paștele ar fi luna asta, ci-l plasam undeva mult mai departe. Ori pierd noțiunea timpului, ori primele 3 luni ale lui 2019 au zburat de nici nu le-am simțit, ori pur și simplu nu mai sunt la fel de stresată ca înainte 😀 . Mi-ar plăcea să cred că e valabilă ultima variantă, dar cred că-i mai degrabă o combinație între toate cele trei. Eh, noi să fim sănătoși.
Mai vine un Paște. Mai trece un Paște. Important e să fim aceiași oameni faini care am fost și până acum, ori chiar mai frumoși sufletește (dacă reușim să trecem cu brio peste toate piedicile fiecărei zile și, cumva, să nu ne enervăm 😀 ).
Cheers!