Mami, îmi iei tricicletă?

Când eram mică aveam nedumeririle mele legate de orice. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult cu trecerea anilor, încă ridic multe semne de întrebare, dorindu-mi să cunosc mai bine lumea asta, să nu trec prin viaţă legată la ochi. Dar în copilărie nu erau chiar atât de serioase lucrurile… Pe atunci voiam să ştiu de ce Moş Nicolae aduce doar dulciuri iar Moş Crăciun aduce chestii mai „importante”. Voiam să ştiu dacă Nicolae e mai sărac sau care este explicaţia dulciurilor. De ce dulciuri? De ce nu maşinuţe, păpuşi sau triciclete? De ce dulciuri? Între noi fie vorba, „triciclete copii” sunt printre cele mai căutate cuvinte în ultima săptămână. În prezent cred că mulţi „moş Crăciuni” se gândesc să facă o astfel de investiţie.

Pe vremea mea însă, din păcate, Moşul nu venea cu biciclete sau triciclete. Astea erau nişte chestii la care visam un an întreg, sau chiar mai mult. Prima mea bicicletă? Hăhă… Mi-au spus că o să-mi cumpere doar dacă iau premiul I la şcoală, doi ani la rând. Şi dacă promit să învăţ la fel de bine şi după aceea. Been there, done that!

Acum, privind în urmă, nu mi-aş motiva copilul astfel. L-aş pune să înveţe pentru că trebuie. Şi i-aş cumpăra o tricicletă sau o bicicletă tot pentru că trebuie. Copilăria nu e ceva la care ne putem întoarce. Putem să o trăim la orice vârstă, dar nu e deloc acelaşi lucru. Fiecare perioadă are frumuseţea ei. Un copil sănătos din punct de vedere emoţional este un copil care este lăsat să se bucure de copilărie, un copil sprijinit să înveţe bine, un copil sprijinit să se joace totodată. Dacă poţi să combini sportul cu joaca… eşti unul dintre cei mai grozavi părinţi.

Ciclismul este un sport. Pedalatul ocazional este tot un sport. Dacă îl înveţi de mic să-i placă bicicleta, o să fii mai târziu fericitul părinte al unui copil sănătos. Dar toate etapele au rostul lor, aşa că tricicleta este prima opţiune. Nici nu îl solicită la fel de mult şi, dacă alegi un anumit model, o poţi controla chiar tu.

Căutând triciclete de copii în magazinele online, iată ce am găsit:

1. triciclete entry-level

Dacă piticul tău e încă mic, nu-l forţa să meargă pe o tricicletă prea mare pentru el. Ai două variante aici, la categoria lui de vârstă:
– tricicletă fără pedale (îl oboseşte mai repede, fiind nevoit să se ajute foarte mult de picioare pentru a se deplasa; dar uneori îţi vei dori să obosească mai repede, să vă întoarceţi acasă şi să adoarmă instant)
– tricicletă normală/clasică

2. tricicletă pentru pitici mai măricei

Gennul acesta merge perfect pentru copiii care sunt deja prea mari pentru tricicletele mini. Totodată pentru copiii care urmează să avanseze la bicicletă peste câţiva ani. Le va fi mult mai uşor să înveţe să meargă pe 3 roţi şi apoi pe două, ştiind deja cum funcţionează virajele, faptul că trebuie să stea cu picioarele pe pedale ş.a.m.d. Aşadar, dacă plănuieşti să-ţi înveţi copilul să meargă pe bici, optează inniţial pentru o tricicletă. Preţurile în magazinele Noriel (inclusiv cel online) sunt foarte bune, de aceea pe această cale menţionez că toate imaginile pentru acest articol le-am preluat de pe site-ul noriel.ro.

Şi aici există două categorii (oarecum):
– tricicletă clasică
– tricicletă de poliţist (toţi ştim cât de mult le place copiilor să se joace de-a justiţia) 😀

3. tricicletă high-class

Dacă există maşini şmechere pentru părinţi, de ce n-ar exista şi triciclete la fel de şmechere pentru piticii lor? Genul de triciclete care sunt utile pentru toţi părinţii de altfel. Se numesc “4 în 1” şi sunt menite să fie folosite pe o perioadă foarte lungă de timp. Vârsta minimă a copilului care se poate plimba cu ea este de 10 luni. Vârsta maximă nu prea există :D. Până nu mai încape în ea, ceva de genu’.

Cu alte cuvinte, tricicleta 4 în 1 este acea tricicletă care:
– are scăunel de bebe, centură şi mâner pentru a putea fi împinsă de mămică/tătic/bunic, inclusiv acoperiş pentru umbră şi săculeţ pentru diverse (biberon, jucării, scutece de schimb) – este un fel de cărucior, dar care îi oferă copilului mai multă libertate
– are acoperişul detaşabil şi poate fi schimbat cu unul mai mic; inclusiv săculeţul pentru diverse poate fi detaşat
– are scaun adaptabil mai multor vârste, astfel încât la 3 ani copilul se poate plimba cu aceeaşi tricicletă
– are mânerul detaşabil, pentru când creşte copilul şi vrea să se plimbe singur (momentul acela când nu mai e nevoie să stai după fundul lui şi să-l împingi) 😀

Dincolo de cele 4 etape ale căruciorului, acesta dispune de amortizor, roţi din cauciuc, mâner parental telescopic, scaun extra capitonat şi o grămadă de alte şmecherii. V-am zis că este fiţă de fiţă încă de la început.

Indiferent de decizia pe care o iei, fie că optezi pentru ceva mai ieftin sau pur şi simplu te orientezi în funcţie de model, culoare ori alte aspecte, tricicleta este un accesoriul util pentru copilul tău. Pentru bucuria lui dar mai ales pentru sănătatea lui! Dacă ajunge să-i placă, ajunge să fie ca prietenul meu. Nu ştie ce-i ăla doctor.