Nu. N-am nevoie de braţele unei muieri de vârsta mea care să-mi înconjoare abdomenul sau gâtul ca mai apoi să-mi cânte-n strună. Am nevoie de o îmbrăţişare pe care să o iau în serios, damn it! Am nevoie să mi se spună aşa cum sunt lucrurile când nu le văd prea clar, nu să fiu aprobată…
Ca bărbat, te simţi bine când cel mai bun prieten al tău, tipul ăla cu care împarţi şi lucrurile pe care încă nu le ai, te strânge fugitiv în braţe şi-ţi trânteşte o palmă pe spate de-ţi iese sufletul din tine. Dă-mi-l şi mie! Da, râvnesc la prietenul tău care nu face figuri când îşi bea cafeaua, care găseşte întotdeauna chestia amuzantă din lucruri (nu pe cea îngrijorătoare), care nu-şi face griji de cum îi stă părul sau… care nu te întreabă “nu-i aşa că mi-au mai crescut sânii?”.
Râvnesc la bunul aproapelui meu.
Azi, de ziua mea, 1 iunie, îmi doresc un “el”, un asociat la firma mea, Prietenia.
imagine: DeviantART
ma inscriu eu 😀
prietenul cel mau bun nu intreaba “nu-i asa ca mi-au mai crescut sanii?”, el zice… “ia uite, ba, mi-a mai crescut p…” :)) 😛
Damn ce tari sunt pozele 😀