Cărţi

„Marat. Iubirea are spini”, roman de Nataşa Alina Culea

By | 24.07.2015 | 9 Comments

Să-mi fie ruşine că am început recenzia asta de atâta timp şi abia acum reuşesc să o public… Mi-am găsit cu greu cuvintele pentru că o parte din mine a rezonat cu experienţa personajului principal. Şi poate multe alte persoane.

„Nu există nebunie mai mare decât să ignori ceea ce simţi.”

Marat a fost omul pe care l-a cunoscut la 20 şi ceva de ani şi pe care l-a iubit, în adâncul sufletului, pentru mult prea mult timp – o viaţă. Deşi la vremea respectivă era într-o relaţie, a avut puterea de a respinge ceea ce simţea, subit, pentru altcineva. A avut curajul de a-şi suprima dorinţele şi sentimentele, chiar dacă nu puteau fi comparate cu nimic din ceea ce simţise până atunci. Şi toate astea pe motivul moralităţii. Cum să-l privească în ochi pe omul cu care împărţea aceeaşi casă? Cum să-i spună că… s-a îndrăgostit? Cum să-i explice că în sufletul ei n-a fost niciodată o asemenea furtună? E inuman, dar adevărat.

Eu aş fi fost mai egoistă de atât şi aş fi ieşit din relaţie gândindu-mă că i-aş fi făcut şi lui un bine, că poate altcineva ar fi avut şansa de a se îndrăgosti de el aşa cum eu m-am îndrăgostit subit de altcineva. Dar eu nu sunt Alina. Ea a ales să stea alături de el, chiar dacă sufletul îi era în altă parte. A ales să nu distrugă idealurile şi visele omului de lângă ea, cel care visa să se căsătorească şi să o iubească pentru tot restul zilelor. Un roman dulce-amărui, un roman al unei poveşti despre forţa de a merge mai departe şi de a ignora uraganul care se dezlănţuie în suflet pentru… altcineva.

„… am fost îndeajuns de norocoasă cât să întâlnesc un bărbat extraordinar şi suficient de nesăbuită pentru a pleca de lângă el, condamnându-mă singură la o viaţă de regrete.” pag 73

Este, mai presus de toate, o poveste despre moralitate. Dincolo de dragoste, teamă, neîncredere, realism, muncă şi tot felul de relaţii (de prietenie, de dragoste sau doar circumstanţiale), este un roman despre moralitatea care multora ne lipseşte. Despre curajul de a face lucrurile aşa cum trebuie, în ciuda riscului unei vieţi nefericite. Numai un om cu o gândire sănătoasă şi analitică poate scrie un astfel de roman. Totodată, un om care înţelege că fericirea personală nu se obţine rănindu-i pe ceilalţi. Victimele colaterale sunt posibile regrete, peste ani. Regretul că am fi putut fi oameni mai buni şi mai inteligenţi (oarecum pleonasm – mi-l admit şi e intenţionat), regretul că fericirea nu poate fi clădită pe fondul karmei negative – regretul că un final nu poate fi cu adevărat bun dacă drumul până la el nu a fost pavat cu intenţii bune.

Dar moralitatea… nu ştim uneori dacă există cu scop bun sau pentru a pune piedici către ceea ce simţim că este fericirea la care am râvnit aproape toată viaţa.
Am simţit şi am tresărit în acelaşi timp cu ea, Alina, protagonista şi totodată autoarea romanului. Căci este o poveste inspirată din realitate (prima jumătate a romanului), propriile temeri împletite cu fericire. Uneori prea puţină, alteori deloc. Dar pasiunea umple goluri, at least for a while.

„La ce îmi va folosi sentimentul că am făcut ce trebuie? Iar dacă am făcut ceea ce trebuie, de ce sunt atât de nefericită?” pag 64

„Mai am puţin şi împlinesc 30 de ani. Nu îmi regret vârsta, încă întâmpin fiecare anotimp cu braţele deschise. Am ceea ce s-ar numi generic o carieră, dar nu am iubire, iar dacă n-am iubire nu am nimic.” pag 148

Am vorbit despre această carte dar nu despre poveste în sine. Încerc de fiecare dată să nu cad în groapa plină de spoileri. O să-ncerc să conturez şirul întâmplărilor foarte pe scurt, ca să vă faceţi o idee, şi apoi vă las să descoperiţi chiar voi cartea.

Alina îl cunoaşte pe Marat într-o călătorie de afaceri la Beijing. Se afla acolo la cererea prietenului ei (Denis), care avea propria afacere, şi trebuia să cumpere materiale şi alte produse pe care le comercializa. Deşi atât de departe de casă, se loveşte totuşi de aceleaşi păreri preconcepute cu care suntem obişnuiţi şi pe meleaguri mioritice. Cum ar fi, de exemplu, scopul vizitei. O femeie tânără şi frumoasă într-o călătorie de afaceri?… Numai femeile urâte au voie să călătorească fără presupuneri absurde? Etichetele vor dăinui, probabil, mai mult decât noi. Dincolo de elementele negative descoperă faptul că Beijing-ul era mult mai fascinant decât anticipase.

„Mi-am ridicat privirea şi frumuseţea lui m-a strivit, aruncându-mă într-o neputinţă fără margini…” pag. 46

Atât de departe de casă, găseşte în privirea lui Marat ceva ce a simţit că ar fi căutat întreaga viaţă. Dar se obligă pe sine să privească în altă parte. Se simte vinovată pentru sentimente care apar fără a le putea controla. Se simte atât de vinovată încât se întoarce în România cu speranţa că timpul va îngropa acele sentimente. De-a lungul anilor, descoperă că dragostea e mai mult decât credea ea. Mai mult decât credea fiecare dintre noi că poate să existe (un fel de Toma Necredinciosul până la proba contrarie). Trec 12 ani şi dragostea se amplifică odată cu trecerea timpului. Pentru cei care îşi ridică semne de întrebare în ceea ce privesc întâmplările neprevăzute… este un adevărat exerciţiu de imaginaţie.

Ce se întâmplă cu sentimentele pe care încercăm să le îngropăm şi sperăm că timpul le va şterge complet din memorie? Ce se întâmplă cu ele? Ce se întâmplă cu noi dacă vreodată întâlnim privirea cuiva pe care chiar credeam că l-am uitat? Propun să nu fim ipocriţi! Să nu ne batem cu pumnul în piept că aşa ceva există doar în cărţi dar nici să bravăm că suntem grozavi în manevrarea ecuaţiilor în care e implicat sufletul. Sunt de părere că s-ar putea face un film grozav după acest roman!

„Lumea aruncă definiţii mult prea stricte, dacă cineva iubeşte într-un fel, trebuie să fie o regulă universal valabilă. Noi suntem unici şi fiecare iubire este unică, nimeni nu deţine reţeta potrivită tuturor.” pag 104

„Marat. Iubirea are spini.” de Nataşa Alina Culea este o carte bună de oferit cadou, o carte care ne ajută totodată să ne punem întrebări, să vedem lucrurile prin ochii unui om cu moralitate, să nu judecăm vinovăţia ci să admirăm curajul! O carte care-ţi dezvăluie că dincolo de toate straturile timpului există ceva…

N-o să împrumut niciodată exemplarul meu. Dar, cu siguranţă, voi cumpăra alte câteva pentru a le oferi cadou. Asta aşa, să vă faceţi o idee despre cât de mult mi-a plăcut!

DSC_2754 Marat iubirea are spini, de Natasa Alina Culea DSC_2756 Marat iubirea are spini, de Natasa Alina Culea DSC_2757 Marat iubirea are spini, de Natasa Alina Culea

9 Comments

  • Reply

    Florina

    24/07/2015

    M.ai convins. Vreau si eu cartea!

  • Pingback: Moralitate in iubire? Recenzie “Marat” (IoanaRadu) | Natasha

  • Reply

    Adi

    24/07/2015

    O carte foarte buna. Eu am citit-o deja 😉

    • Reply

      Ioana Radu

      24/07/2015

      Cred ca e foarte buna pentru ca e diferita fata de majoritatea cartilor din categoria asta. Aduce ceva nou. Astept un al treilea roman al autoarei. Atat primul cat si acesta mi-au placut foarte mult.

  • Reply

    illusion

    27/07/2015

    Cât mi-a plăcut Marat!!!

    • Reply

      Ioana Radu

      27/07/2015

      E “altfel”. 😀

  • Reply

    Cristina

    15/08/2015

    M-ai facut curioasa si mi-am cumparat-o si eu. Am si terminat-o intre timp. Mi-a placut ca nu e genul de roman cu care suntem obisnuiti iar autoarea scrie frumos. Rar imi place literatura contemporana.

    • Reply

      Ioana Radu

      15/08/2015

      Ma bucur ca ti-a placut! 😀
      Recomand si “Natasa, barbatii si psihanalistul”, de aceeasi autoare.

Leave a Reply